Altele

Modificările din Noua Lege a Protecției Copilului (Bufdir -Direcția națională pentru copii, tineri și familii)

6 luni în urmă
Adaugă un comentariu
Autor Daniel Solheim
422 Vizualizări
Scris de Daniel Solheim

La 1 ianuarie 2023 intră în vigoare o nouă lege a protecției copilului. Mai jos găsești un sumar al celor mai importante modificări care vor intra în vigoare.

Despre Noua Lege a Protecției Copilului

Legea înlocuiește actuala lege a protecției copilului din 1992. Unele modificări ale legii au intrat în vigoare deja în 2022 datorită reformei serviciului de protecție a copilului.

Aici poți citi mai multe despre modificările legii care sunt relevante pentru reforma serviciului de protecție a copilului.

Obiectivele noii legi

  • un obiectiv general al noii legi privind protecția copilului este de a asigura o securitate juridică sporită pentru familiile care primesc ajutor din partea serviciului de protecție a copilului și de a oferi și mai multor copii o creștere în siguranță
  • mai departe, scopul noii legi este
    • de modernizare în raport cu schimbările societale (noile modele familiale și o Norvegie multiculturală)
    • limbaj mai simplu și o structură mai simplă în textul legii
    • de a pune nevoile copilului în centru
    • de a contribui la creșterea prevenirii și intervenției timpurii

Măsurile principale pentru atingerea obiectivelor

  • cerințe privind competența profesională
  • mai multă prevenție
  • cerințe sporite privind documentația și justificarea măsurilor implementate
  • mai multă guvernare și management la nivel locla
  • reglementarea utilizării furnizorilor privați de servicii
  • consolidarea drepturilor copilului
  • regulile programului de vizită sunt modificate în conformitate cu liniile directoare ale Curții Supreme și ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO)
  • îngrijire mai bună pentru copiii ai căror părinți nu locuiesc împreună
  • schimbări care vor contribui la creșterea securității juridice pentru copii și la creșterea calității instituțiilor de protecție a copilului

Considerații și principii cheie

Interesul superior al copilului este elementul de bază pentru protecția copilului și acest lucru este subliniat într-o nouă prevedere generală. În același timp, alte principii și drepturi sunt, de asemenea, consacrate în lege:

  • dreptul copilului la îngrijire și protecție
  • dreptul la viața de familie
  • măsurile serviciului de protecție a copilului să nu fie mai intrusive decât este necesar

Rămâne neschimbat în noua lege:

  • interesul superior al copilului este în continuare cel mai important aspect al legii
  • pragul de intervenție obligatorie este același ca înainte

O perspectivă consolidată a copilului – participare

  • este consolidat dreptul copilului de a-și spune părerea și aceasta să fie auzită
  • scutirea de la dreptul părinților de a avea acces la documente
  • este clarificat faptul că copilul se poate exprima în comisia consiliului județean (fylkesnemda)
  • copiilor cu vârste sub 15 ani li se acordă într-o ma mare măsură drepturi care revin părților în cazurile din fața comisiei consiliului județean (fylkesnemda)

Diferențe majore între anii 1992 și 2021:

  • o mai mare concentrare asupra drepturilor omului
  • perspectiva asupra copilului modificată de la ”obiect” la un subiect cu drepturi proprii
  • o influențare majoră din partea Convenției Europene pentru drepturile copilului și a Convenției Europene pentru Drepturile Omului

Se modifică numele Comisiei consiliului județean (fylkesnemnda)

Comisia Consiliului Județean pentru Protecția Copilului și Afaceri Sociale își schimbă numele în Comisia pentru Protecția și Sănătatea Copilului (Barneverns- og helsenemda).

Pregătirile și oglinda legislativă

O oglindă legislativă arată unde o prevedere legală veche este ”oglindită” într-o nouă lege.

Lucrări de pregătire pentru noua lege:

Cele mai importante schimbări în noua lege privind protecția copilului

noua lege conține o serie de noi prevederi/reglementări, dar multe dintre dispoziții sunt statutare, sau clarificări ale legii aplicabile în conformitate cu Legea privind protecția copilului din 1992.

Mai jos se explică aspectele noi din lege, pe capitole.

Capitolul 1. Obiectiv, domeniu de aplicare și dispoziții de bază

  • Un obiectiv important al noii Legi pentru Protecția Copilului este consolidarea perspectivei copiilor. Noua lege are o prevedere nouă și generală conform căreia interesul superior al copilului este o considerație fundamentală în toate acțiunile și deciziile care afectează un copil (§ 1-3). Această prevedere subliniază că interesul superior al copilului nu este central doar în deciziile privind măsurile, așa cum este evident din legea anterioară, ci și pentru toate acțiunile și deciziile în domeniul protecției copilului. Noua Lege privind protecția copilului stipulează că „ măsurile de protecție a copilului trebuie să fie în interesul superior al copilului”. Aceasta este menită ca o clarificare și clarificare a legii aplicabile.
  • Legea continuă prevederea generală privind dreptul copiilor la participare care a fost introdusă în 2018. Referința de vârstă de șapte ani care apare în normele procedurale este eliminată. De asemenea, este inclus în prevederea privind participarea că copiii au dreptul de a vorbi cu serviciile de protecție a copilului, independent de consimțământul părinților și fără ca părinții să fie informați în prealabil despre conversație. Copiii trebuie să fie informați la ce vor fi folosite informațiile obținute și cine poate accesa aceste informații. Copilul are dreptul să vorbească înainte de a se lua o decizie dacă informația urmează să fie distribuită mai departe, iar părerii copilului trebuie să i se acorde importanță în funcție de vârsta și maturitatea acestuia. (§ 1-4)
  • Dreptul copiilor la îngrijire și protecție, dreptul la viață de familie și principiul minimei intervenții sunt legiferate într-o nouă prevedere generală. Formularea se bazează parțial pe Constituție. (§ 1-5)
  • Legea conține o prevedere generală conform căreia serviciul de protecție a copilului trebuie să țină cont de originea etnică, culturală, lingvistică și religioasă a copilului în toate etapele unui caz de protecție a copilului. (§ 1-8) Acest lucru va contribui la creșterea gradului de conștientizare a serviciilor, la o mai bună evaluare profesională a bunăstării copilului și la decizii mai corecte în interesul superior al copilului.
  • Sfera de aplicare a legii este extinsă astfel încât serviciul de asistență a copilului are obligația de a oferi părinților din Norvegia măsuri de asistență chiar dacă copilul locuiește într-un alt stat, atunci când condițiile pentru măsurile de asistență sunt îndeplinite ulterior și o autoritate de a dispune o astfel de măsuri de asistență. (§ 1-2)
  • Se precizează că serviciul de protecție a copilului trebuie să faciliteze implicarea familiei copilului și a rețelelor apropiate. (§ 1-9) Acest lucru ar trebui să contribuie la asigurarea faptului că serviciul de protecție a copilului utilizează resursele disponibile în jurul copilului. Acest lucru este important atât pentru a putea implementa măsuri care sunt bine adaptate la nevoile copiilor și ale familiei, cât și pentru a proteja relațiile importante pentru copil dacă este nevoie de măsuri în afara căminului.

Capitolul 2. Sesizarea de îngrijorare și investigație (Bekymringsmelding og undersøkelse)

Capitolul 2 reunește regulile privind raportarea preocupărilor și investigațiile.

  • Din motive pedagogice, legea clarifică cerințele generale pentru conținutul investigației. Este legiferat că serviciul de protecție a copilului trebuie să investigheze situația de îngrijire și nevoile holistice de îngrijire a copilului. Pentru copiii ai căror părinți nu locuiesc împreună, situația holistică de îngrijire a copilului va include de obicei ambii părinți. Ancheta trebuie efectuată în mod sistematic și suficient de amănunțit pentru a se putea stabili dacă este necesar să se ia măsuri în condițiile legii. Serviciul de protecție a copilului trebuie să întocmească un plan de anchetă. (§ 2-2)
  • După o modificare a legii în anul 2021, serviciul de asistență copilului poate decide investigarea situației de îngrijire a copilului într-un centru pentru părinți și copii, cu acordul părților, atunci când este necesar să se clarifice dacă sunt îndeplinite condițiile de preluare a custodiei când este vorba de copii cu vârsta cuprinsă între 0 și 6 ani. În noul act, Comisia Consiliului Județean pentru Protecția și Sănătatea Copilului este autorizată să dispună o astfel de anchetă fără ca părțile să-și fi consimțit. (§ 2-3)
  • La finalul anchetei, serviciul de protecție a copilului trebuie să facă o evaluare de ansamblu a informațiilor din caz. (§ 2-5)
  • În noua lege, este este stipulat ca temei legal că serviciul de protecție a copilului, atunci când o anchetă este închisă, să poată decide, în condiții ulterioare, deschiderea unei noi anchete până la șase luni de la închiderea anchetei inițiale. (§ 2-5)

Capitolul 3. Măsuri de susținere (Hjelpetiltak)

  • Din motive pedagogice se precizează că serviciul de protecție a copilului trebuie să ofere măsuri de susținere adecvate nevoilor copilului și ale părinților (§ 3-1)
  • A fost introdusă o prevedere care să emită reglementări privind calitatea măsurilor de ajutor. Prevederea va include și măsuri ample de locuință care sunt utilizate ca măsuri auxiliare conform Legii pentru protecția copilului, iar pentru acest tip de măsuri auxiliare se pot da prevederi și în reglementările privind monitorizarea de către serviciul de protecție a copilului a copiilor aflați în măsuri de locuință.
  • Noua lege extinde autoritatea actuală de a impune măsuri de susținere pentru a acoperi și măsurile de susținere implementate la locuința unde are loc programul de vizită. (§ 3-4)
  • Au fost adoptate condiții mai stricte pentru impunerea măsurilor de ajutorare în centrele pentru părinți și copii. (§ 3-4)
  • Dreptul la îngrijire ulterioară este consolidat. Limita de vârstă pentru dreptul la îngrijire ulterioară a fost extinsă la 25 de ani cu efect de la 1 ianuarie 2021, în noua lege existând condiții mai clare pentru acest drept, inclusiv ca dreptul la îngrijire ulterioară să nu expire chiar dacă tânărul este lipsit de măsuri din partea serviciului de protecție a copilului pentru un perioadă. (§ 3-6)

Capitolul 4. Măsuri de urgență (Akuttiltak)

Au fost efectuate mai multe modificări în ce privește reglementarea prevederilor din lege astfel încât prevederile privind măsurile de urgență să fie mai clare.

  • s-a precizat că decizia de a reloca temporar un copil în afara căminului va fi considerată o preluare a custodiei (§ 4-2). Acest lucru înseamnă, printre altele că § 5-4 privind responsabilitatea serviciului de protecție a copilului în urma preluării custodiei este valabilă și în cazurile în care se iau decizii conform § 4-2.
  • Noua lege menține faptul că condiția principală pentru luarea unei decizii de urgență în vederea preluării custodiei este îndeplinită atunci cînd există ”riscul ca copilul să sufere prejudicii semnificative” (§ 4-2).
  • Noua lege clarifică faptul că deciziile de urgență pot fi luate numai dacă este necesar ca decizia să fie luată imediat (§ 4-2). Contextul este că deciziile temporare de urgență de a plasa un copil în afara căminului sunt foarte invazive și ar trebui luate numai în cazurile în care măsurile mai puțin invazive nu vor fi suficiente pentru a proteja copilul.
  • Noua lege clarifică faptul că autoritatea de a lua decizii de urgență se aplică și atunci când copilul se află într-o situație de pericol acut în afara căminului în care copilul locuiește permanent, de exemplu în căminul pentru programul de vizită.
  • Noua lege precizează că la aprecierea necesității unei decizii de urgență în vederea preluării custodiei unui nou-născut se va lua în considerare în mod special nevoia acestuia de apropiere față de părinți imediat după naștere

Capitolul 5. Preluarea custodiei, revocarea responsabilității părintești și adopție (Omsorgsovertakelse, fratakelse av foreldreansvar og adopsjon)

Capitolul 5 al legii reunește reguliel privind preluarea custodiei, revocarea responsabilității părintești și adopția

  • Capitolul continuă în principal condițiile actuale pentru luarea deciziilor privind preluarea custodiei, revocarea responsabilității părintești, anularea unor astfel de decizii și adopție, dar au fost aduse unele modificări minore pentru a contribui la creșterea accesibilității și la prevederi mai clare
  • În noua lege, toate prevederile de intervenție privind preluarea custodiei sunt reunite într-o prevedere comună (§ 5-1)
  • În noua lege se clarifică ce înseamnă responsabilitatea părintească în urma preluării custodiei (§ 5-4)
  • Se precizează că trebuie să existe motive speciale pentru revocarea autorității părintești (§ 5-8).
  • Este inclusă o prevedere legală pentru revocarea deciziei de revocare a responsabilității părintești (§ 5-9).
  • Este inclusă o condiție legală ca să existe motive deosebit de importante pentru luarea unei decizii privind adopția (§ 5-10)
Capitolul 6. Măsuri privind remedierea comportamentului (Atferdstiltak)

Capitolul conține prevederile legale pentru plasamentul în instituții de corectare a comportamentului, noi reglementări privind sesizările atunci când copii cu vârste sub 15 ani comit infracțiuni cu caracter grav și sunt plasați în instituții de corectare a comportamentului, precum și plasamentul copiilor în instituții în cazul pericolului de trafic de persoane.

  • Noua lege menține condițiile actuale pentru plasamentul în instituții datorită comportamentului copilului (§§ 6-1 și 6-2)
  • Nu mai există accesul la continuarea plasamentului obligatoriu după împlinirea vârstei de 18 ani.
  • Noua lege a inclus reguli privind notificarea care trebuie să se aplice în cazurile în care copii cu vârste sub 15 ani comit infracțiuni grave și sunt plasați într-o instituție de protecție a copilului (§§ 6-4 și 6-5). Reglementările prevăd că comisia consiliului județean pentru protecția și sănătatea copilului poate decide dacă supraviețuitorii și victimele abuzului trebuie să primească informații despre plasament, iar șeful instituției poate anunța în cazul anumitor tipuri de absențe ale minorul plasat de la instituția de plasament.

Capitolul 7. Programul de vizită și contactul în urma preluării custodiei (Samværsplan og kontakt etter omsorgsovertakelse)

egulile pentru vizitare și contact după preluarea îngrijirii sunt incluse în capitolul 7 din lege.

  • Legea prevede că comisia consiliului județean pentru protecția și sănătatea copilului trebuie să stabilească vizita după o evaluare concretă, precum și care sunt principalele considerații care trebuie subliniate la stabilirea vizitei (secțiunea 7-2). Principalele considerații sunt asigurarea dreptului copilului la protecție și dezvoltare, precum și posibilitatea copilului și părinților de a menține și întări legăturile dintre ei. Trebuie făcută o evaluare holistică dacă vizitarea este în interesul superior al copilului.
  • Este prevăzut în lege că planul de vizită poate fi limitat sau eliminat complet numai în cazul în care există motive speciale sau puternice (§ 7-2).
  • Perioada actuală de blocare pentru cazurile privind programul de vizită a fost extinsă de la 12 la 18 luni (§ 7-4).
  • A fost introdusă o nouă prevedere conform căreia serviciul de protecție a copilului trebuie să întocmească un plan de vizite și contact (§ 7-6). Este legiferat că serviciul de protecâie a copilului trebuie să evalueze în mod regulat dacă este nevoie de modificarea planului de vizitare. Planul de vizitare nu poate fi contestat (§ 7-6).
  • Se precizează că serviciul de protecție a copilului poate acorda mai multe vizite decât a stabilit comisia consiliului județean pentru protecția și sănatatea copilului, dacă acest lucru nu contravine condițiilor din decizia comisiei (§ 7-6).
  • Vizitele cu frații trebuie incluse în planul de vizitare, cf. § 7-6 (1) și (§ 7-5).
  • Planul de vizitare trebuie să includă și contactul cu alte rude cu care copilul are o viață de familie stabilită și legături personale strânse, de exemplu bunici sau mătuși și unchi. (§§ 7-6, cf. 7-3 și 7-5)
  • Serviciul de Protecție a Copilului poate stabili și vizitarea și contactul cu persoane cu care copilul nu are o viață de familie stabilită, dar se propune să nu existe o obligativitate de a evalua acest lucru ca parte a planului de vizitare.

Capitolul 8. Monitorizarea copiilor și a părinților (Oppfølging)

Regulile privind obligația serviciului de protecție a copilului de a monitoriza copiii și părinții după implementarea măsurilor de protecție sunt colectate într-un capitol separat, în capitolul 8 din noua lege.

  • Noua lege a introdus obligația de a pregăti planuri în cazul unor decizii de urgență. (§ 8-2)
  • Există o prevedere separată privind monitorizarea și planurile pentru măsurile de îngrijire ulterioară. (§ 8-5)
  • Preluările de îngrijire sunt practic temporare și scopul trebuie să fie reunificarea. Pentru a clarifica această obligație, în lege se precizează că serviciul de asistență copilului trebuie să evalueze sistematic și regulat dacă o decizie de preluare a îngrijirii poate fi revocată. (§ 8-3)
Capitolul 9. Plasamentul maternal (Fosterhjem)

Normele cu privire la plasamentul maternal sunt colectate într-un capitol separat din noua lege, capitolul 9, iar anumite prevederi din regulamentele de plasament matern au fost revocate.

  • Dreptul copilului la îngrijire adecvată în plasamentul maternal (§9-2), cerințe generale pentru asistenții maternali (§9-3) și cerința ca un acord să fie încheiat între serviciul de protecție a copilului și asistenții maternali (§9-3) 7) sunt consacrate prin lege.
  • În noua lege, există un drept legal de a vorbi în numele părinților asistenți maternali în chestiunile referitoare la relocarea unui copil (§ 9-8).
  • Este prevăzut de lege că asistenților maternali li se poate acorda dreptul de a face recurs împotriva deciziilor de relocare (secțiunea 9-8).
Capitolul 10. Instituțiile de plasament pentru protecția copilului

Regulile pentru instituțiile de plasament pentru protecție a copilului și centrele pentru părinți și copii sunt adunate în capitolul 10 din lege.

  • Prevederile centrale privind drepturile copilului și utilizarea constrângerii care apăreau anterior în reglementările privind drepturile au fost mutate în lege.
  • Nu au fost aduse modificări ale dreptului de a recurge la constrângere sau de a decide să intervenția în libertatea personală a copilului în instituții, pe lângă extinderea posibilității de testare a drogurilor, astfel încât acestea să se aplice materialului biologic, și nu doar probelor de urină, și faptul că acel punct poate fi controlat și în cazul suspiciunii justificate cu privire la bunuri furate sau la medicamente dăunătoare (§§ 10-10 și 10-8).
  • Este legiferat că instituția trebuie să lucreze sistematic pentru a preveni constrângerea și alte intervenții în integritatea personală a copiilor, atât la nivel de sistem, cât și în cazuri individuale (§ 10-4).
  • Este legiferat printr-o prevedere generală că copiii aflați în instituții nu vor fi supuși constrângerii sau altor intervenții în integritatea lor personală decât dacă, după o evaluare generală, este necesar în situație. Alte măsuri mai puțin invazive trebuie să fi fost încercate sau evaluate ca fiind insuficiente. (§ 10-6)
  • Se precizează că măsura trebuie să fie adecvată pentru atingerea scopului declarat al legii și să fie într-o relație rezonabilă cu interesul care trebuie protejat (§ 10-6).
  • Scopul intervenției este precizat în prevederile individuale de intervenție.
  • Se precizează că instituția trebuie să facă o revizie a utilizării constrângerii și a altor intervenții împreună cu copilul, cât mai curând posibil după încetarea măsurii (§ 10-4).
  • Anumite cerințe generale pentru calitate în instituțiile de protecție a copilului au fost mutate din reglementările privind calitatea în noua Lege privind protecția copilului. Aceasta include cerințe conform cărora instituția trebuie să aibă un grup țintă definit și un obiectiv formulat pentru activitatea sa, precum și cerințe pentru a stabili ce metode trebuie să utilizeze instituția (§ 10-15)
  • Se subliniază în lege că instituțiile trebuie să aibă un control intern care să asigure buna funcționare (§ 10-15).
  • Există cerințe statutare pentru personal și competență profesională adecvată (§ 10-16). Există o cerință pentru o diplomă de licență relevantă pentru personalul profesionist angajat în instituțiile de protecție a copilului. Pentru șefii de instituții este necesară educația relevantă la nivel de master. Cerințele corespunzătoare trebuie să includă centrele de îngrijire pentru solicitanții de azil minori neînsoțiți.
  • Au fost introduse cerințe pentru aprobarea instituțiilor de stat (§ 10-17).
  • A fost introdusă o prevedere privind cartografierea copiilor din instituțiile de protecție a copilului (§ 10-18)
  • A fost introdusă o prevedere care să stabilească prevederi în reglementările cu privire la obligația serviciului de protecție a copilului de a monitoriza copiii în instituțiile de plasament pentru protecția copilului (§ 10-19).
Capitolul 11. Centre de îngrijire pentru refugiați minori neînsoțiți

Regulile privind centrele de îngrijire pentru refugiați minori neînsoțiți sunt continuate într-un capitol separat 11 al proiectului de lege.

  • Sunt propuse doar câteva modificări minore, inclusiv eliminarea cerinței consimțământului de la copil pentru trimiterea cartografierii situației și nevoilor copilului către autoritățile de plasament. Scopul este armonizarea cu Legea introductivă pentru refugiați și contribuția la o mai bune soluții de plasare după perioada petrecută în centrele de îngrijire pentru refugiați minori.
  • De asemenea, sunt propuse modificări lingvistice minore pentru a face vizibilă responsabilitatea de îngrijire a Instiuției pentru Copii, Tineri și Familie (BUFETAT) pentru refugiații minori neînsoțiți care locuiesc în centre de îngrijire.
Capitolul 12. Reguli de procedură

În acest capitol găsim noi prevederi care au fost incluse în lege pentru a contribui la întărirea securității juridice a copiilor și a părinților și pentru a îmbunătăți gestionarea cazurilor de către serviciul pentru protecția copilului.

  • A fost introdusă obligația de a păstra evidențe pentru autoritățile de protecție a copilului, cu autoritatea de a stabili prevederi suplimentare în regulamente (§ 12-4). Potrivit prevederii, serviciul de protecție a copilului trebuie să țină o evidență pentru fiecare copil în parte. Jurnalul trebuie să conțină toate informațiile faptice semnificative și evaluările experților în domeniul protecției copilului pe care agenția pentru protecția copilului își bazează gestionarea cazului și care pot avea o influență asupra deciziilor și rezoluțiilor care sunt luate.
  • Noua lege înăsprește cerințele privind motivarea deciziilor autorităților de protecție a copilului (§ 12-5). Din decizia autorității pentru protecția copilului trebuie să rezulte clar care informații factuale și evaluările profesionale privind protecția copilului sunt folosite ca bază pentru decizie. De asemenea, trebuie să fie clar din decizie care este opinia copilului și ce pondere i se acordă părerii copilului. Decizia trebuie să precizeze, de asemenea, modul în care au fost evaluate interesul superior al copilului și considerentul legăturilor de familie.
  • Există autoritate statutară de a emite reglementări privind cerințele pentru mandatele experților, rapoartele și declarațiile proprii (§ 12-7).
  • Există o excepție legală de la dreptul de acces la documente pentru a proteja copilul (§ 12-6. Scopul prevederii este de a consolida participarea copiilor și de a facilita ca copiii să se poată explica la serviciile de protecție a copilului într-un mediu sigur. Prevederea înseamnă că accesul întârziat poate fi acordat în timp ce ancheta este în desfășurare și că accesul poate fi ulterior refuzat dacă accesul ar putea expune copilul sau alte persoane la pericol sau vătămare. Modificarea legii înseamnă că prevederile de excepție care apar în Legea administrației publice sunt puse la dispoziție și adaptate cazurilor de protecție a copilului. Restricțiile nu se aplică atunci când cazul este tratat de Comisia Consiliului Județean pentru Protecția și Sănătatea Copilului.
  • Accesul discreționar al Comisiei pentru a putea acorda drepturi de parte copiilor mai mici în cazurile coercitive a fost extins (§ 12-3). Prevederea trebuie privită în contextul propunerii de clarificare a dreptului copiilor de a fi audiați în cauzele în fața Comisiei Consiliului Județean pentru Protecția și Sănătatea Copilului.
  • Este legiferat că serviciul de protecție a copilului trebuie să evalueze întotdeauna statutul de parte al părinților, chiar și atunci când părinții nu locuiesc împreună (§ 12-2). Scopul este de a crește gradul de conștientizare a serviciului de protecție a copilului și de a contribui la asigurarea faptului că ambii părinți sunt implicați în mod corect.
  • Legea prevede că părinții cu răspundere părintească trebuie, ca regulă generală, să fie informați cu privire la toate deciziile luate de serviciul de protecție a copilului (§ 12-2). Se precizează în prevedere că confidențialitatea statutară nu împiedică serviciul de protecție a copilului să furnizeze astfel de informații. Serviciul de protecție a copilului poate să nu informeze părinții cu răspundere părintească cu privire la o decizie dacă aceasta ar putea expune copilul sau alte persoane la pericol sau vătămare. Informațiile despre decizii pot fi, de asemenea, omise în cazurile în care părintele nu este disponibil.
Capitolul 13.  Obligația de păstrării confidențialității, obligația de a furniza informații și dreptul de a furniza informații

În acest capitol sunt colectate reglementările de confidențialitate. Scopul este de a facilita vizualizarea contextului reglementărilor și de a contribui la aplicarea reglementărilor de confidențialitate.

  • Este evidențiat și clarificat dreptul serviciului de protecție a copilului și al altor autorități pentru protecția copilului de a furniza informații altor autorități publice atunci când acest lucru este necesar pentru ca serviciul de protecție a copilului să își poată îndeplini sarcinile în cazul individual.
  • Noua prevedere privind prelucrarea datelor cu caracter personal (§ 13-6).
Capitolul 14. Procesarea cazurilor în Comisia pentru Protecția și Sănătatea Copilului (Barneverns- og helsenemda)

Comisia Consiliului Județean pentru Protecția Copilului și Afaceri Sociale își schimbă numele în Comisia pentru Protecția și Sănătatea Copilului.

  • Independența și imparțialitatea comisiei sunt consacrate în lege în § 14-1.
  • Noua prevedere impune ca cazul să fie tratat cât mai repede posibil ca luarea în considerare a unei bune gestionări a cazului, a se vedea § 14-6.
  • Nouă autoritate de reglementare, ceea ce înseamnă că ministerul poate emite reglementări privind selecția unui anumit grup de avocați care pot fi numiți pentru părți private, a se vedea § 14-7.
  • Legea oferă îndrumări suplimentare cu privire la ceea ce se așteaptă de la serviciul de protecție a copilului pentru a îndeplini cerința ca petiția să ofere o bază pentru o soluționare adecvată a cazului. Se oferă o explicație amănunțită a cerințelor care decurg din deciziile Curții Europene a Drepturilor Omului și ale Curții Supreme. Noua lege specifică cerințele pentru baza și motivele decizionale ale comisiei. Există o cerință legală conform căreia decizia comisiei trebuie să precizeze modul în care a fost evaluat considerentul legăturilor de familie (§§ 14-9 și 14-20).
  • Noua prevedere înseamnă că plângerile privind deciziile plasamentului de urgență trebuie să poată fi procesate mai amănunțit, deoarece astfel de cazuri trebuie să fie procesate și de un tribunal ordinar în cazuri speciale (§ 14-23).
  • Este clarificat faptul că, în lege, că copiilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a se explica direct în fața comisiei (§ 14-13).
  • Noua prevedere statutară oferă un acces mai mare la coroborarea cazurilor referitoare la copiii în comun ai părinților (§ 14-11).
Capitolul 15. Responsabilitățile și sarcinile municipalității și ale serviciului de protecție a copilului

Acest capitol reunește regulile privind responsabilitățile și sarcinile municipalității și ale serviciului de protecție a copilului și conține, de asemenea, prevederi organizatorice.

  • Este clarificat faptul că municipalitatea, și nu serviciul de protecție a copilului, este responsabilă pentru prevenirea neglijenței și a problemelor de comportament (§ 15-1). Dispoziția a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2022, cf. 3-1 din Legea privind protecția copilului din 1992.
  • Există o cerință ca însuși consiliul municipal să adopte un plan pentru activitatea preventivă.
  • Consiliul municipal trebuie să decidă ce rol ar trebui să aibă serviciul de protecție a copilului în activitatea preventivă, pe lângă sarcinile atribuite serviciului de protecție a copilului prin Legea privind protecția copilului.

În general, cerințele legale ar trebui să contribuie la consolidarea activității preventive holistice a municipalităților, în timp ce eforturile serviciului de protecție a copilului sunt îndreptate în același timp către copiii și familiile care au cea mai mare nevoie de acest lucru.

  • Este clarificată responsabilitatea serviciului de protecție a copilului în condițiile legii. (§15-3)
  • Noua lege clarifică datoria de cooperare, precum și că municipalitatea trebuie să fie responsabilă de coordonarea serviciului oferit copilului individual. Se introduce o obligație clară de a coopera dincolo de cazurile individuale și o armonizare a regulilor privind planurile individuale. (§ 15-8). Dispoziția intră în vigoare la 1 august 2022, cf. §§ 3-2 și 3-2a din Legea privind protecția copilului din 1992.
  • Se înlătură precizarea din legea actuală că șeful serviciului de protecție a copilului este cel care răspunde de sarcinile atribuite municipalităților prin lege. Clarificarea este o consecință firească a responsabilității pe care o are conducerea municipală pentru îndeplinirea de către municipalitate a responsabilităților pe care legea le atribuie municipalităților, iar serviciul de protecție a copilului să dispună de personalul și resursele necesare pentru a-și îndeplini această responsabilitate.
  • Noua lege prevede că serviciile de protecție a copilului trebuie să aibă un sistem de răspuns în situații de urgență. (§15-3)
  • Noua lege consacră dreptul municipalității de a utiliza furnizori privați de servicii. Există o interdicție legală de a fi asistat de furnizori privați de servicii pentru anumite sarcini. (§ 15-7)
  • Este legiferat că serviciul de asistență copilului nu va avea voie să plaseze copii în case de plasament obișnuite asociate cu furnizori privați de servicii. (§ 15-7)
  • Cerințele de competență în sistemul municipal de protecție a copilului sunt legiferate. Pentru personalul din serviciul de protecție a copilului care trebuie să îndeplinească anumite sarcini de bază este introdusă o cerință pentru o diplomă de master în protecția copilului sau altă educație relevantă la un nivel echivalent. Cerința se aplică și șefului și șefului adjunct al serviciului de protecție a copilului. Legislația prevede că cerințele de competență se aplică din 2031. Până în acest moment, se propune un aranjament tranzitoriu în care cerința de competență poate fi îndeplinită și printr-o combinație de formare profesională și experiență. Se pot acorda scutire temporară și scutire permanentă de la obligația de a deține diplomă de master. (§ 15-6). Dispoziția a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2022, cf. §§ 2-1 a și 2-1 bi din Legea privind protecția copilului din 1992
  • Sunt introduse cerințe pentru îndrumarea angajaților din serviciul de protecție a copilului, precum și obligarea primăriei de a primi studenți în practică. Acest lucru ar trebui să îi ajute pe noii absolvenți să fie bine pregătiți pentru sarcinile care îi așteaptă. (§ 15-2)
Capitolul 16. Autoritatea de stat pentru protecția copilului (BUFETAT)

Capitolul tratează atribuțiile și responsabilitățile autorităților de stat pentru protecția copilului.

  • Noua lege oferă anumite clarificări pentru a contribui la o predictibilitate sporită a serviciilor și măsurilor Bufetat.
  • Este legiferat că Bufetat trebuie să aibă un aparat de acțiune disponibil și suficient de diferențiat ca o condiție prealabilă pentru îndeplinirea obligației de asistență. (§ 16-3)
  • Noua lege dă autoritate de reglementare ministerului să elaboreze un regulament privind gestionarea cazurilor în Bufetat, cu accent pe interacțiunea dintre Bufetat și municipalități. (§ 16-3)
  • Este clarificat cadrul pentru responsabilitatea de plată a Bufetat atunci când cazurile sunt procesate de Comisia pentru Protecția și Sănătatea Copilului. (§ 16-5)
  • Se impun cerințe ca Bufetat să accepte studenți în stagiu de practică. (§ 16-3)
Capitolul 17. Supravegherea statului

Regulile privind supravegherea de către stat a serviciului pentu protecția copilului atât la nivel municipal, cât și la cel de stat sunt colectate în acest capitol.

  • Dispoziție nouă privind scopul inspecției. Prevederea este formulată astfel încât scopul inspecției este de a contribui la consolidarea securității juridice și a calității protecției copilului și de a întări încrederea publicului (§ 17-1)
Capitolul 18. Dispoziții finale

Legea intră în vigoare de la data de 1 ianuarie 2023 (§ 18-1), dar unele prevederi au intrat deja în vigoare anterior (§ 18-2).

sursa: Direcția națională pentru copii, tineri și familii – Bufdir

Citește și comunicatul Guvernului privind Noua Lege a Protecției Copilului aici.

S-ar putea să vă placă

Despre autor

Daniel Solheim

Sot, tata, pedagog social, contributor si traducator

Vezi toate articolele autorului

Lasă un comentariu