Cand Désirée Gjerde Halseth (34) s-a dus la culcare impreuna cu sotul ei, nu avea nici o banuiala ca acea noapte urma sa fie ultima lor noapte impreuna.
Thomas Gjerde Halseth (37) era un adevarat familist.
– El era cel care intotdeauna se bucura sa vina acasa la familie dupa munca. Cel care intotdeauna aprecia timpul pe care-l petreceam impreuna. El era cel mai mandru sot si tata.
Asa il descrie Désirée Gjerde Halseth (34) pe sotul sau in interviul acordat Dagbladet. Doar ca, peste noapte a ramas brusc vaduva si mama singura pentru trei fetite.
Ultima lor noapte
Vineri 13. mai anul acesta, Désirée si Thomas sedeau comozi pe divan. S-au uitat la „The Voice” iar bolul cu dulciuri era plin cu bunatatile lor preferate.
Copiii erau deja pusi la culcare in camerele lor.
Désirée povesteste ca serile erau timpul lor comun, un timp pe care il apreciau foarte mult.
Cand programul la TV s-a terminat, s-au dus la culcare in locuinta lor din Oslo.
Totul era ca de obicei. Idea ca s-ar putea intampla o nenorocire in familia asta fericita, nu i-a strabatut niciodata gandurile.
– M-am pus la culcare langa sotul meu si m-am trezit fara el, povesteste Désirée cu glasul innabusit de lacrimi, in dialog cu Dagbladet.
Usa de la terasa
Sambata dimineata, Désirée s-a trezit datorita batailor de la usa de la intrare. Spre marea ei supriza, la usa batea un politist.
Politistul urma sa identifice o persoana. Désirée nu avea habar ca era vorba despre sotul ei.
Din acest motiv, Désirée a inceput sa- caute pe Thomas, Ea a observat ca usa de la terasa era deschisa, dar nu s-a gandit mai mult la acest aspect.
– In subconstientul meu, mi s-a parut ca-l aud pe Thomas strigand „sunt aici”. Eram sigura ca era in apartament, povesteste Désirée.
Oprita de politie
Politistul a dorit, totusi, ca Désirée sa ii faca o descriere a modului in care arata Thomas.
Par brunet, inalt, ochi albastri.
– Am inteles ca era vorba de el cand m-au intrebat daca avea tatuaje.
Dintr-o data, Désirée a facut legatura dintre expresia disperata a politistului cu usa deschisa de la terasa.
A fugit repede pe terasa. De-a lungul strazii a vazut mai multe masini de politie una langa alta. Inainte de a apuca sa se uite in jos, spre carosabil, un alt ofiter de politie a oprit-o.
„Te rog, nu face asta”.
In stare de soc
Propozitia „Imi pare rau, sotul tau este mort” s-a ars in memoria lui Désirée.
– Era ca si cum vedeam mii de cioburi de sticla prabusindu-se, si dintr-o data, totul s-a facut negru. Lumea mea s-a facut scrum, povesteste ea.
Brusc, viata ei era data peste cap.
– A fost cel mai mare soc al vietii mele, povesteste Désirée.
Boala cronica
La varsta de 12 ani, Thomas a fost diagnosticat cu diabet tip 1. Conform Uniunii Diabeticilor, este vorba de o boala cronica serioasa, in care organismul nu reuseste sa produca hormonul insulina pe cont propriu.
Persoanele diagnosticate cu diabet tip 1 au lipsa de insulina, de aceea trebuie sa faca injectii cu insulina sau sa aiba o poma de insulina fixata pe piele.
Tatal celor trei fetite a invatat sa traiasca cu boala.
In ultima saptamana, inainte de moartea sa, Thomas se antrena si era foarte activ. Telul era sa participe la cursa de biciclete „Den lille styrkeprøven”, care se desfasoara intre orasele Lillehammer si Oslo.
– El a mers mult cu bicicleta si s-a fortat mult. Eu am trecut de mai multe ori in acea saptamana cu mancare pe la locul lui de munca, pentru ca nu apuca sa manance suficient inainte de tururile lui cu bicicleta, povesteste Désirée.
Creierul reactioneaza
Uniunea Diabeticilor scrie pe site-ul propriu ca persoanele cu diabet trebuie sa monitorizeze atent glicemia din sange pentru a evita cetoacidoza diabetica in timpul sa in urma antrenamentelor.
Cetoacidoza este o simptoma a glicemiei scazute.
Trond Geir Jenssen este colaborator medical in cadrul Uniunii Diabeticilor, medic primar la Spitalul Universitar din Oslo si profesor la Universitatea din Oslo. El explica faptul ca simti batai puternice ale inimii si ai senzatie de foame atunci cand glicemia este prea mica.
– Aceste simptome nu se resimt la fel de bine la toti. Daca glicemia scade si mai mult, creierul reactioneaza, spune Jenssen, si adauga:
– Simptome cerebrale ale cetoacidozei sunt oboseala si vazul incetosat. In cazul scaderii si mai mari a glicemiei, pot apare dezorientarea si pierderea cunostintei.
O doza prea mare
Nu se cunoaste momentul in care Thomas a parasit patul. Dar, inainte de a merge la culcare, el si-a administrat o doza de insulina, care, ulterior, s-a dovedit ca a fost prea mare in raport cu nevoia organismului sau.
Doza prea mare de insulina a dus la simptome acute de cetoacidoza.
– Eu nu stiu ce avea de gand – daca a vrut sa mearga la baie sau daca a crezut ca s-a pus din nou in pat. Dar cumva a reusit sa se rataceasca pe terasa, a cazut peste ghivecele cu flori si apoi de pe balcon.
Thomas a murit pe loc.
– Incerc sa ma mangai cu faptul ca nu si-a dat seama ce s-a intamplat. Cand a mai avut astfel de stari, nu-si amintea nimic din acele episoade ulterior.
Désirée crede ca antrenamentele grele efectuate de Thomas in saptamana dinaintea mortii, pot fi una din cauzele pentru care el nu a reusit sa-si administreze doza corecta de insulina.
– Vremea tocmai se incalzise iar el si-a presat organismul destul de tare. Nu avea un control suficient de bun asupra dozelor pe care le lua. Ulterior am aflat ca si aparatul cu care isi masura glicemia avea o defectiune.
– Foarte nemeritat
La inceput, Désirée a avut un sentiment puternic de vinovatie.
– Ceea ce ma apasa cel mai mult este ca el a fost intotdeauna alaturi de mine, dar ca eu nu am fost alaturi de el cand a murit. Ca el a trebuit sa moara singur, iar acest lucru este oribil si foarte nemeritat.
In fiecare zi, Désirée incearca sa traiasca mai departe fara barbatul care i-a fost alaturi timp de 12 ani. S-au intalnit prima data la Norges Kreative Fagskole (Scoala norvegiana de creatie) in 2010, iar de-atunci au fost nedespartiti.
– Nu am crezut ca voi fi in stare. Dar cu trei copii nu ma pot ingropa de vie.
Chiar daca a trecut prin toate starile din punct de vedere al sentimentelor, ea s-a straduit sa revina inapoi la viata cotidiana.
– Este important sa iti redobandesti inapoi viata. In acelasi timp, este important sa ai un echilibru intre jale si de a-ti impartasi viata cu altii.
Ea spune ca nu ar fi reusit fara prieteni, familia ei si familia lui Thomas.
– Nu stiu cum as fi reusit sa-mi revin fara ei si fara reteaua noastra de prieteni.
O inmormantare ne-traditionala
Désirée spune ca Thomas a practicat anterior skating si snowboard. Ea stia de la inceput ca ii va oferi o inmormantare ne-traditionala.
Oaspetilor li s-a transmis sa se imbrace in haine colorate iar biserica a fost impodobita cu flori colorate.
– Ii placea sa se imbrace colorat intotdeauna. De aceea am dorit ca si oaspetii la inmormantare sa poarte haine colorate.
In sicriul lui Thomas i-au pus chipiul preferat, un bilet din partea fetitei celei mai mari si o scrisoare scrisa de Désirée.
Ceea ce a fost si mai deosebit in acea zi, a fost faptul ca preotul care a oficiat inmormantarea era acelasi care i-a si cununat in toamna anului 2019.
– Inainte imi era teama ca imi va fi prea greu la inmormantare. Dar ceremonia a fost una frumoasa si foarte personala.
La mormant, au cantat toti cantecul pe care Thomas il canta in fiecare seara fetitelor sale inainte de a se culca.
– A fost foarte frumos sa-i daruim lui acel cantec. A murit intr-o faza frumoasa a vietii, nu ar fi putut fi mai bine decat atat. E un lucru bun de reamintit, spune ea, in timp ce vocea i se ineaca din nou in lacrimi.
Terapie in antrenament
Pe langa sprijinul din partea familiei, Désirée a gasit o terapie in a fi in miscare si in a face drumetii in natura. Nu departe de apartamentul ei, ea si-a gasit doua trasee pe care le parcurge regulat.
– Atunci imi pun muzica cat de tare pot in urechi si merg pana obosesc. Asta a fost o adevarata terapie pentru mine.
Désirée nu a crezut niciodata ca va reusi sa treaca cu bine de moartea sotului ei. Dar i-a surprins atat pe cei din jur cat si pe sine insusi.
– Am inceput sa simt o putere si o forta pe care nu credeam niciodata ca le-as putea simti si ma temeam ca nu e bine. M-am gandit ca nu e bine ca reusesc sa trec de situatia asta. In acelasi timp, eram bucuroasa ca am reusit.
Doreste sa ajute si pe altii
Désirée spune ca s-a hotarat sa ramana impreuna cu fetitele in apartament.
– Aici am trait. S-ar simti ca si cum as incerca sa fug de Thomas daca nu as fi reusit sa raman sa locuiesc aici. Astfel, trebuie sa ma intorc inapoi la toate si am reusit in mare parte.
Ea a inceput, de asemenea, sa invete sa se bucure din nou de balconul apartamentului.
Acum, Désirée ia fiecare zi la rand. Mama celor trei fetite este bucuroasa si mandra ca a ajuns atat de departe.
– Sper ca povestea mea sa fie o inspiratie sau o sursa de speranta pentru altii care trec prin situatii grele. Procesul de jale al oamenilor este diferit si nimic nu este nici corect nici gresit. Mi-a trebuit ceva timp sa-mi dau seama de acest lucru.
sursa: Dagbladet.no
Sot, tata, pedagog social, contributor si traducator
