Despre vise…

Exact acum doi ani, în data de 5 aprilie 2021, vă dezvăluiam pentru prima dată visul nostru prin intermediul unei postări pe Facebook.

Ne aflam în acel loc în care se află mulți în urma unei experiențe neplăcute, sau a unei dezamăgiri.

Ne aflam în plină pandemie și, deși încercasem să prezint informații traduse prin intermediul Facebook, simțeam că ajunsesem la capăt de drum. Fusesem ”exmatriculat” și mi se spusese că ceea ce fac e prea mult. Stârneam prea multă gălăgie.

Probabil.

Dar mi-a fost dată binecuvântarea de a o avea lânga mine pe Angela, cei mai mulți o cunoașteți deja, soția mea. Ea mi-a spus ”Acum e timpul să faci tu ceva ce este al tău, să nu mai depinzi de nimeni”. Și am acceptat provocarea.

Nu aș fi reușit fără Dan, nu eu însumi, ci Dan Șarbei, un tânăr moldovean care s-a oferit să mă ajute și a pus pe picioare site-ul. Iar mie mi-a revenit sarcina să pun tot ceea ce vă poate fi de folos vouă pe el.

Am depășit cifra magică de 1000 de articole publicate în doi ani. Ne citesc români din multe țări ale globului, totuși, cei mai mulți sunteți voi, aici în Norvegia și cei de-acasă, din România.

Ne apropiem de 1 milion de accesări ale site-ului. Nu este un număr atât de mare și nu ne comparăm cu Youtube. Dar în spatele acestei cifre sunteți voi, cei care citiți și căutați informații pe Portal.

Nu sunt nici jurnalist, nici ”influențăr”. Doresc doar să fac accesibilă informația pentru cei care încă nu o pot găsi sau nu o pot înțelege în limba norvegiană.

De-a lungul timpului, am observat că sunt necesare îmbunătățiri. Că pot fi schimbate anumite lucruri (structură, formă, înfățișare, accesibilitate). Sper că voi putea, împreună cu Dan, să le implementăm.

Trebuie să ne dezvoltăm. să ne permitem chinurile schimbării, pentru că asta înseamnă că învățăm, că vrem să fim mai buni. Încă nu știu cum vor arăta acele schimbări, ce efect vor putea avea și ce forme, dar, spun asta pentru că văd că este mult loc de ”mai bine”.

Vreau să le mulțumesc zecilor de români care au făcut câte o donație sau multe, precum și celor trei ”patroni” de pe Patreon care fac acest lucru în mod regulat. Cu ajutorul lor am achitat cheltuielile pentru următorii doi ani. Din adâncul inimii, mulțumesc!

Voi continua să completez goluri rămase pe ici pe colo la categoriile pe care le avem și voi încerca să structurez și mai bine materialul ca să fie cât mai ușor de înțeles și de aplicat. De cele mai multe ori încerc să mă raportez la modul în care este formulat pe site-urile norvegiene, dar uneori mai trebuie să adaug imagini pentru a putea corela mai bine informațiile.

Frecvența postărilor pe Portal a scăzut în ultimele luni, iar explicația nu este că m-am plictisit ci că de cele mai multe ori nu îmi ajunge timpul. Sunt în al patrulea an de studii, se apropie lucrarea de licență, mai este munca de interpretariat și cea de traducător pentru documente, mai sunteți și voi, cei care îmi solicitați ”doar două minute”... și mai e și o părticică pentru viața de familie. Și gata cele 24 de ore dintr-o zi.

Timpul este cel mai de preț dar pe care l-am primit și pe care, din păcate, îl risipim prea ușor. O facem cu nonșalanță, netrăind decât rareori ”clipa”. De fapt, ”clipa” este în fiecare moment, iar conștientizarea acestui lucru ne poate ajuta să ne gestionăm propriul timp mai bine și să îl respectăm și pe cel al celor de lângă noi.

Noi, eu și Angi, ne bucurăm să știm că ceea ce facem vă ajută, vă inspiră, vă dă încredere și vă deschide noi orizonturi. Suntem străini și aici și acasă în România, sau cel puțin așa ne simțim, indiferent de culoarea pașaportului. De aceea face atât de bine să știi că nu ești singur, că poți întreba pe cineva, că poți avea încredere că cineva îți va răspunde fără interese proprii.

Ceea ce îmi doresc cel mai mult este ca munca noastră, așa firavă cum e ea, să vă inspire și pe voi, să declanșeze în voi idei, creație, curaj de a face ceva bun pentru alții. Da, aveți dreptate, nu întotdeauna am primit recunoștință pentru ceea ce facem. Nu am fost aplaudat de fiecare dată, la fiecare articol. Dar dacă măcar unul este ajutat, suport cu drag critica celorlați o sută.

De aceea, îndrăzniți să încercați.

Nici un vis nu se realizează doar visând. Pentru a-l realiza va trebui să muncești, să îți sacrifici timp, nervi, propria relaxare, dar, vei descoperi că nu ești singur. Că mai sunt și alții care s-au trezit din visare și încep să facă ceva.

Mi-a plăcut foarte mult ideea celor patru femei din Moldova, stabilite aici, care au înființat ”Linia Roșie. Norvegia” – o linie de asistență și contact pentru femei care trăiesc într-un regim de violență domestică.

Vedeți, se poate!

Am avut ocazia să particip la două întruniri ale Ministerului pentru Românii de Pretutindeni și mediul asociativ din Diaspora. Vă spun sincer, mi-e greu să îmi imaginez să solicit finanțare pentru un proiect prin programele de finanțare puse la dispoziție. Nu neaparat din cauza birocrației și a reglementărilor, dar pentru că acei bani vin din buzunarul contribuabililor din România. Iar mie mi se pare aberant să fac asta.

Dar, așa sunt eu. Fac doar lucruri care nu mi se par aberante.

Va doresc o saptamâna a Paștelor plină de liniște, relaxare, lumină și pace. Îndrăzniți să visați și apoi să îndrăzniți să realizați visul. Și poate vom descoperi că în comunitatea românească de aici există oameni frumoși, talentați și dornici să participe la a strânge această comunitate laolaltă.

Împreună suntem mai vizibili, mai puternici, mai puțin singuri.

Portalul Românesc din Norvegia vă dorește tuturor