Ti-as scrie cateva randuri sperand ca le vei citi si le vei intelege.
Eu te-am parasit in tinerete si e cumva, vina mea. Te-am lasat in urma mea gandindu-ma ca intr-o zi ma voi intoarce la tine ca sa fiu o parte din tine.
Am incercat sa imi spun ca daca voi reusi „dincolo” imi va fi mai usor sa vin sa te ajut, sa fac ceva pentru tine.
Eram legat de tine, de locul acela in care mi-a fost dat sa ma nasc, acolo la tara, unde idila unei zile incepea cu cocosii care se intreceau dand desteptarea, cu mamaliga bunicii la micul dejun si mirosurile verii, de la fanul proaspat intors la mirosul de ploaii de vara.
Te-am lasat in urma crezand ca imi voi putea lua amintirile frumoase cu mine, ca ma pot uita la ele din cand in cand, ca intr-un album.
Am invatat ce inseamna dorul, nu numai dupa cei dragi, dar si dupa tine, cu toate ca nu erai perfecta.
Am invatat ca amintirile se sterg de-a lungul timpului, ca niste fotografii fragile pe care lasi urme de fiecare data cand le atingi.
Si de fiecare data cand te vedeam parca erai mai schimbata decat imi aduceam eu aminte…
M-ai lasat sa plec, parca indiferenta, n-ai alergat dupa mine sa ma rogi sa mai raman. Iar eu am plecat fara sa ma uit in urma. Paream certati, dar nu eram. Un an s-a facut zece, apoi douazeci, apoi treizeci…
Nu ne-am certat, dar nu ne spunem mare lucru. Tu ti-ai continuat viata, asa cum ai putut, n-aveai timp de jale dupa mine. Iar de-a lungul timpului te-ai despartit si de altii, rand pe rand, fara jale, fara cuvinte, doar cu un gust amar.
Si totusi, ma simt legat de tine. Intr-un fel, sunt intr-o situatie imposibila. Ti-as spune ca te iubesc, dar mi s-ar spune ca sunt ipocrit iar tu ai incrunta putin din sprancene, ca si cum nu m-ai crede pe cuvant. Iar tu ai trecut prin multe pana acum si nu te lasi cumparata cu doua vorbe.
Vezi tu, noi imbatranim. Tu ramai perpetua. Noi vom trece in nefiinta, dar tu vei fi tot acolo, purtand cu tine toata visteria amintirilor noastre. Poate pe unii ne vei plange, pe altii nu. E privilegiul tau. Dar noi, tot ai tai suntem.
De ziua ta iti doresc sa ai pace.
Sa te poti bucura de fiecare zi.
Iti doresc sa fii iubita, pentru ca tu meriti.
Iti doresc sa te ridici si sa nu iti fie rusine de cine esti.
Pastreaza-ti frumusetea pentru fiii si nepotii nostri, oriunde ar fi ei, pentru ca si ei, tot ai tai sunt.
Fii binecuvantata, Romanie!
La multi ani tie si tuturor fiilor tai și fiicelor tale!
(text propriu publicat la data de 1. decembrie 2020 – Daniel Solheim)
Sot, tata, pedagog social, contributor si traducator
