Evaziune fiscală, incompatibilitate, tranzacții cu acțiuni și … ochelari de soare – Scandalurile din politica norvegiană

2023 a fost un an cu dureri de cap, nu numai pentru cetățenii de rând, care au avut de furcă cu inflația, majorările dobânzilor și prețurile exorbitante ale combustibililor și energiei electrice, ci și politicienii din guvernul norvegian.

Personal am avut o încredere mai mare în politicienii norvegieni decât în politicienii români și sper să pot avea în continuare, doar că anul acesta a fost unul deosebit de ciudat și pe plan politic.

În 2021 alegerile parlamentare au fost câștigate de partea stângă din politica Norvegiană, cu Partidul Laburist (Arbeiderpartiet sau prescurtat Ap) în frunte, alături de Partidul de Centru (Sp), Partidul Roșu (R), Partidul Socialist de Stânga (SV) și Partidul Ecologic – Verzii (MDG).

În prezent, guvernul Støre (Jonas Gahr Støre este prim-ministru) este format de către Ap și Sp, cele două partide împărțindu-și portofoliile ministeriale, vezi aici.

Hadja Tajik

Problemele au început în 2022, când a fost dezvăluit scandalul locuințelor de navetă ale parlamentarilor, care au profitat de deduceri fiscale necuvenite declarând că au locuințe de navetă în capitală. În urma acelui scandal, prima victimă a fost ministrul muncii de la acea vreme, Hadja Tajik, care și-a dat demisia din postul de ministru.

Odd Roger Enoksen

Următoarea victimă a fost ministrul Odd Roger Enoksen, fostul ministru al apărării din guvernul Støre, care a trebuit să-și dea demisia în urma unei sesizări privind o relație cu o tânără de 18 ani, avută în 2005.

Kjell Ingolf Ropstad

Tot ca o consecință a scandalului locuințelor de navetă și președintele Partidului Popular-Creștin (KrF), Kjell Ingolf Ropstad, a trebuit să-și dea demisia, recunoscând că s-a folosit de diferite măsuri pentru a evita să plătească taxe pentru locuința de navetist.

Apoi au urmat câteva situații penibile în care mai mulți miniștri au trebuit să recunoască faptul că sunt compromiși din punct de vedere al compatibilității.

Anette Trettebergstuen

Anette Trettebergstuen, ministrul culturii și egalității a trebuit să-și dea demisia în urma dezvăluirilor din care rezultă că ea a acordat mai multor apropiați poziții publice avantajoase, bine plătite.

Tonje Brenna

Ministrul educației și învățământului, Tonje Brenna a avut, și ea, probleme legate de compatibilitate, numind într-o funcție de conducere un prieten apropiat, Frode Elgesem. Spre deosebire de ceilalți miniștri, ea și-a putut păstra portofoliul de ministru.

Ola Borten Moe

Ola Borten Moe (Sp), ministrul învățământului superior și cercetării, a trebuit să demisioneze în urma scandalului legat de achiziționarea de acțiuni de armament și legalitatea acestora în timpul mandatului său.

Bjørnar Moxnes

În vara anului 2023, și șeful partidului Roșu, Bjørnar Moxnes, a trebuit să demisioneze din funcție datorită unui furt de ochelari de soare comis pe aeroportul Gardermoen, fapt inițial dezmințit de politician, dar confirmat de imaginile camerelor de supraveghere din magazin. Aici este si dovada:

https://www.nrk.no/norge/her-stjeler-moxnes-solbrillene-1.16470619

Anniken Huitfeldt

Ministrul de Externe, Anniken Huitfeldt a fost, și ea, nevoită să dea explicații în ce privește compatibilitatea sa și tranzacțiile cu acțiuni efectuate de soțul ei, Ola Flem. În urma investigației comisiei parlamentare de control, Anniken Huitfeldt a păstrat portofoliul de ministrul de externe.

Erna Solberg

Ultima ”perlă” din acest șirag este scandalul tranzacțiilor cu acțiuni ale soțului fostului prim-ministru Erna Solberg. Din motive încă neelucidate, știrea despre activitatea soțului a apărut abia după alegeri, fapt care indică o posibilitate ca rezultatele acestor alegeri să fi fost viciate. Sindre Finnes, soțul lui Erna Solberg, ar fi efectuat tranzacții cu acțiuni în perioada mai 2020 – septembrie 2021, având probabil cunoștințe despre companii cu care Erna Solberg avea de-a face din postura de prim-ministru.

Marea problemă a fostului prim-ministru este că, pe lângă faptul că în declarațiile publice a omis să divulge neregularitățile, a așteptat până după alegeri să ia o poziție în acest caz, lăsând astfel impresia că rezultatul alegerilor locale 2023 ar fi putut avea o altă turnură.

În cazul Ernei Solberg și al soțului ei încă nu s-a ajuns la un deznodământ final, diverse informații și detalii apar în fiecare zi, privind amploarea activităților financiare din timpul mandatului de prim-ministru. De asemenea, Erna Solberg a declarat că era în necunoștință de cauză de tranzacțiunile soțului și amploarea acestora, fiind însă contrazisă de fapte.

---

În cei aproape 30 de ani de când locuiesc în Norvegia, nu am mai văzut o asemenea ”avalanșă” de cazuri în care puterea politică pare să fie coruptă. Oamenii nu sunt sfinți, se lasă seduși de putere și de posibilitatea obținerii unui avantaj și aici, ca și în alte părți. Totuși, în toată această baie urât mirositoare de nămol politic, există și speranța că astfel de cazuri sunt dezvăluite, iar cei implicați răspund în fața celor care i-au ales, adică poporul.

Cazul Ernei Solberg are însă și o implicație pe termen lung, anume o lovitură dată încrederii populației în sistemul electoral norvegian, pentru că, indiferent de atitudinea fostului prim-ministru sau al soțului dânsei, oamenii rămân cu sentimentul amar că nu au fost informați corect când și-au dat votul. Iar subminarea acestei încrederi poate avea reverberații pe termen lung.

autor – Daniel Solheim