Azi dimineata postasem o informatie despre bunatatea romanilor, a fratilor, rudeniilor, prietenilor, cunoscutilor nostri din Suceava, care au iesit din case cu mancare si cu dorinta de a ajuta refugiatii din Ucraina.
Este un sentiment deosebit de cald. Si ma simt privilegiat ca l-am putut impartasi cu voi!
Intre timp am aflat ca si la alte puncte vamale se intampla lucruri asemanatoare. Sa nu uitam ca Ucraina are granita comuna cu Romania din partea de vest (jud. Satu Mare) pana in est (Suceava).
Am vazut reactiile voastre. Pentru unii a fost important ca norvegienii sa vada ca si noi suntem oameni buni. Pentru altii din voi, a fost suficient sa remarcati ca inca exista umanitate si bunatate in randul poporului roman. Cei de-acolo n-o fac ca sa dea bine la ziar. O fac pentru ca simt nevoia sa ajute. Si nu pot spune decat ca sunt mandru de ei!
Am aflat ca azi urma sa fie o manifestatie de protest impotriva lui Putin si de sustinere pentru Ucraina. Astfel, m-am decis sa particip, si pentru prima data am vazut atat de multi oameni adunati in fata cladirii Parlamentului Norvegiei, fara sa fie ziua de 17. mai.
Au participat o serie de politicieni norvegieni, din intregul tablou politic (Ap, H, V, Sv, FrP) si au sustinut cauza Ucrainei si impunerea de noi masuri impotriva lui Putin si in favoarea sustinerii si ajutarii Ucrainei in acest moment de grea cumpana.
Am fost multe natiuni reprezentate acolo. Ucrainieni, norvegieni, georgieni, polonezi, romani si cu siguranta si alte natiuni.
A fost o senzatie ciudata. Ma simteam de-al lor. Incercam sa ma uit in jur, oameni tineri, oameni in varsta, femei si barbati. Eram impreuna. Ascultam discursurile si apelurile vorbitorilor. Insasi senzatia de a fi alaturi de altii, de cauza lor a fost un sentiment de apartenenta, i-as spune.
Si poate ca tocmai asta inseamna Europa. Suntem pe-aceeasi glie. Mai uscata, mai verde, mai batuta de soare sau de ploi, dar e aceeasi. Si daca Ucraina este in pericol, si noi suntem in pericol. Asta putem face, deocamdata. Sa spunem raspicat ca ne pasa, ca nu vrem un razboi, char daca nu e in ograda noastra.
La un moment dat, cineva, in multime, a inceput sa cante imnul Ucrainei. Incet, incet, au inceput sa se auda voci din multime, care cantau, ici – colo, cate una. In spatele meu canta o femeie. Ii tremura glasul, vocea ei era probabil gatuita de emotie, si totusi, atat de clara, atat de calda.
Mi-au dat lacrimile, fiorii imi cutreierau intreaga fiinta.
Apoi am pornit in coloana spre ambasada Rusiei.
Ajunsi la partea inferioara a intrarii spre palatul regal am aruncat o privire in urma.
Ne aflam in prima treime a coloanei iar in urma noastra coloana era pana la Parlament.
Odata ajunsi in fata ambasadei Rusiei, au inceput din nou scandarile si apelurile in timp ce multimea isi gasea locul pe strada din fata ambasadei. Nu ni s-a permis sa ne apropiem prea mult, dar am fost auziti.
Un steag al Ucrainei, lung, era purtat de mai multe zeci de oameni.
Din pacate sonorizarea pe strada, in fata ambasadei nu a mai fost atat de buna, astfel incat din locul in care stateam nu mai auzeam nimic. In schimb, ii auzeam pe cei de langa noi, in acelasi amestec precum in fata Parlamentului.
SLAVA UKRAINI!
Pentru cititorii din Romania, care doresc sa ajute refugiatii cu cazare, mancare, haine sau alte lucruri, recomandam grupul facebook: https://www.facebook.com/groups/unitipentruucraina
Sot, tata, pedagog social, contributor si traducator
