Altele Știri

Un an de la invadarea Ucrainei

Scris de Daniel Solheim

Femeile și copiii care au plecat. Viața celor rămași în urmă. În anul care a trecut, războiul a predominat articolele din Aftenposten. Mai jos, câteva din cele mai importante imagini.

Lena Bezus, tânăra de 20 de ani, nu-și mai amintește atacul. Într-un moment se afla în cafeneaua centrului comercial în care lucrează, în clipa următoare se afla într-o ambulanță încercând să vadă ceva prin sângele și praful care-i acopereau ochii. Peste 1000 de oameni se aflau în centrul comercial Amstor din Krementsjuk, în Nordestul Ucrainei, când a avut loc atacul, în 26. iunie. Cei mai mulți au reușit să se autoevacueze în timp ce centrul comercial era cuprins de flăcări. Foto: Gina Grieg Riisnæs

Înainte de invazie și în perioada de după inițierea ei, jurnaliștii și reporterii Aftenposten au fost la fața locului în Ucraina, Rusia, Polonia și Norvegia, documentând viața zilnică a oamenilor afectați de război.

O selecție a fotografiilor realizate de reporterii Aftenposten este expusă la Aker Brygge în Oslo, până în data de 5 martie.

Devreme în februarie 2022, 130.000 de soldați ruși stăteau pregătiți de-a lungul frontierei cu Ucraina. Cum te pregătești pentru a te lupta cu soldații unei super-puteri? Ucraina a răspuns prin a mobiliza mii de voluntari. Studenți, pensionari și tătici cu copii mici se antrenau în fiecare sâmbătă pentru a deveni soldați de gherilă în așa-numite grupuri teritoriale de auto-apărare, formate în toată țara. Foto: Paal Audestad
Anton Sidorov, în vârstă de 33 de ani, a fost lovit la cap de o schijă de obuz, pe frontul din Donbas în ziua de sâmbătă, 19 februarie. Deja înainte ca Rusia să invadeze Ucriana, războiul din cele două republici autoproclamate din estul Ucrainei a costat peste 14.000 de vieți omenești. Foto: Paal Audestad
În 16 februarie, Ucraina se pregătea să fie invadată. În apartamentul lui Ivan Diachenko (19 ani), Evgenia Michnovska (18 ani) și Kostia Bovtalyuk (18 ani) din Kiev, tinerii cântau cu însuflețire și se îmrățișau. Iar invazia? Nu a venit în acea zi de miercuri. Foto: Paal Audestad
Mai multe sute de oameni au venit la gara centrală din Kiev, Kyiv-Pasazjirskji, în dimineața zilei de 24 februarie. Aveau un obiectiv: să plece cât mai departe posibil. Cu câteva ore mai înainte, cele aproape trei milioane de locuitori ai orașului se treziseră brusc la știrea șoc a dimineții: Rusia invadase Ucraina. Foto: Jan T. Espedal
Europa a primit milioane de refugiați din Ucriana. Dar cei mai mulți erau refugiați în propria lor țară. Mulți s-au îndreptat spre vestul țării, spre orașul Lviv. Foto: Jan T. Espedal
Voi muri dacă nu îmi părăsesc casa acum? Cele 43 de milioane de locuitori ai Ucrainei au trebuit să găsească un răspuns la aceată întrebare. La șapte zile după invazie, cel puțin un milion de oameni se refugiaseră peste granițele țării. Foto: Jan T. Espedal
Un polițist polonez ajută o femeie la un punctul de trecere a frontierei Hrebene, la granița dintre Polonia și Ucraina la începutul lunii martie.  Foto: Stein J. Bjørge
– Am putut să văd totul de la mine din balcon. Ceea ce este ciudat, este că nici atunci nu am crezut că era război, povestea Inya. Ea venise din orașul port Mykolajiv, de la Marea Neagră. Reporterii Aftenposten au întâlnit-o lângă o cruce de-a lungul unei șosele din Polonia, la doar câțiva metri de frontiera cu Ucraina, în 7 martie 2022.  Foto: Stein J. Bjørge
Cel mai mare flux de refugiați din Europa din ultimii 80 de ani le-a adus pe Marja, Mikaela și cei doi copii ai ei în siguranță pe partea poloneză. O tânără mamă ucraineancă cu copiii ei. Tot ce aveau, rămăsese acasă.  Foto: Stein J. Bjørge
Ucraina are peste 100.000 de copii orfani. Înainte de război, aceștia erau repartizați în peste 500 de orfelinate în toată țara. Cei 119 copii de la oferlinatul din Zaporoje au fost evacuați când orașul a fost atacat. Copiii au fost puși pe tren spre vest, spre orașul Lviv. Foto: Jan T. Espedal
Forțele ruse au luptat din răsputeri pentru a pune sub control orașul Makariv, când au invadat Ucraina. Bătălia pentru Makariv a fost una sângeroasă, dar rușii nu au reușit să ocupe orașul. Câți au murit înainte de retragerea rușilor în luna mai, nu se știe. Dar mașina care culegea cadavrele din oraș circula cu ușa deschisă, pentru ca mirosul să nu fie prea puternic pentru cei care se ocupau de colectarea lor. Foto: Jan T. Espedal
În dimineața zilei de 16 decembrie, Aftenposten a auzit bubuituri puternice în Kyiv. Acesta s-a dovedit a fi unul din cele mai puternice atacuri de când începuse războiul. Metroul a fost oprit, astfel încât populația să poată folosi stațiile care se află la o adâncime de 100 de metri, drept adăposturi. Foto: Gina Grieg Riisnæs
Arina, fetița de 5 ani, a așteptat zece ore la punctul de control de la ieșirea din zonele ocupate de ruși, împreună cu bunica ei, Valentina. Iar în acest timp, în jurul lor se dădeau lupte grele. Pe o parcare din Zaporoje, mama o aștepta pe Arina.  Foto: Paal Audestad
Printre brazii de lângă Izium sunt îngropate cel puțin 440 de persoane. Dacă sunt soldați sau civili, nu se știe. Tot acolo a fost găsită cel puțin o groapă comună. cu 17 cadavre. Cum au murit aceste persoane este neclar. Dar mai multe din cadavrele văzute de Aftenposten aveau mâinile legate la spate și aveau semne de tortură și moarte violentă. Foto: Jan T. Espedal
Blade, 22 de ani, în stânga imaginii, își acoperă urechile în momentul în care colegul să detonează un mortier. Blade și colegii săi soldații stăteau mai aproape ca niciodată de frontiera cu Rusia, când au fost vizitați de Aftenposten în luna noiembrie. – Suntem mai motivați. În special când știm că ne apărăm țara. Suntem mândri de noi înșine, spune băiatul de 22 de ani. Foto: Gina Grieg Riisnæs
Soldații ruși s-au retras din satul de lângă Herson la sfârșitul lunii octombrie. Mama lui Vova a fost ucisă aici în sufrageria casei. Familia încercase să repare cât de cât casa astfel încat femeia să poată locui aici pe timpul iernii, când urma să se întoarcă de la spital. La sfârșitul lunii octombrie, mama lui Vova era în pat, în colțul din dreapta al încăperii, când a căzut bomba. Tot acoperișul s-a prăbușit peste ea. Foto: Gina Grieg Riisnæs
La McDonald’s. lângă centrul național de sosiri din Råde (Norvegia), Inna Zakharenko a început să plângă după convorbirea avută la telefon cu soțul ei. El a trebuit să rămână în Ucraina pentru a lupta împotriva Rusiei. Dasha Matiushenko încearcă să o mângâie.  Foto: Martin Slottemo Lyngstad
Ucrainienii refugiați din calea războiului trebuie să vină aici, în spatele unor garduri înalte de metal. 90 % dintre ei sunt femei și copii. Centrul Național de Sosiri din Råde în Viken, este prima întâlnire cu Norvegia a refugiaților care sosesc în zona Østlandet. Foto: Ketil Blom Haugstulen
În cea mai mică municipalitate norvegiană, Utsira, locuitorii au inițiat o demonstrație pentru a aduce refugiați pe micuța insulă. Anna Olekseienko și fiica ei, Sofia, au fost printre cei zece refugiați ucrainieni care au venit din Mariupol, orașul distrus de bombardament. Ei au fost primiți cu brațele deschise. Bunicul Sofiei a rămas în Ucraina, dar locuitorii insulei Utsira au făcut chetă pentru a-l putea aduce și pe el în Norvegia. În imagine, Anna a luat-o pe Sofia după prima zi de grădiniță. Foto: Monica Strømdahl
De ziua Victoriei, 9 mai 2022, rușii au sărbătorit învrîngerea Germaniei hitleriste din 1945. În Moscova s-a ținut o paradă militară. Bucuria cea mai mare a spectatorilor a fost când racheta atomică ”Satan 2” a trecut pe lângă ei. Încă de la începutul războiului, Putin a făcut aluzii privind utilizarea armelor nucleare. Foto: Per Kristian Aale
Cimitirul din Krasnodar în Rusia se numește doar atât: Cimitirul Nou. Aici sunt înmormântați cel puțin 150 de soldați și ofițeri care au fost uciși în războiul din Ucraina. Foto: Dan P. Neegaard
Aftenposten a vizitat orașul Borodjanka în data de 6 aprilie 2022. În ciuda distrugerilor mari, viața a mers mai departe. Olga Lusenko trece pe lângă blocurile de locuințe bombardate cu o plăcintă mare în mână – mâncare pe care urma să o dea unei femei mai bătrâne din oraș. – Cei care au făcut asta ar trebui puș la zid și împușcați, a spus ea în dialog cu Aftenposten. Foto: Jan T. Espedal
Micuțul Maxim, în vârstă de șase ani, a fost diagnosticat cu cancer în 2021. Când Aftenposten la-a întâlnit pe el și pe mama lui, primea tratament la un spital de copii din Herson. Orașul a fost bombardat zilnic de forțele ruse. Mama lui Maxim, Cristina Naumova, ne-a spus că trebuia să-l ia pe Maxim cel puțin odată pe zi din pat ca să se refugieze pe coridor pentru că bombele cădeau atât de aproape. Foto: Gina Grieg Riisnæs
Inamicul se afla la 30 de kilometri distanță. În ciuda faptului că linia frontului era atât de aproape, Oleksandr și prietenii să au continuat să are pământurile de la marginea satului Komyshuvakha din Estul Ucrainei. Când rușii atacau, fermierul se adăpostea sub tractorul său.  Foto: Paal Audestad
Medicii lucrează concentrați în timp ce operează un soldat rănit. Bărbatul a venit direct de pe frontul din estul Ucrainei. Acolo a fost împușcat în cap. Jumatate din craniu a fost zdrobit. Foto: Gina Grieg Riisnæs
Mikhail Davidiv își ia rămas bun de la fiul său Ivan (7 ani), soția Svetlana și mama ei la sfârșitul unii octombrie. Băiețelul de șapte ani credea că merge într-o excursie de aventură. În realitate, el cu mama și bunica s-au refugiat în Polonia. Foto: Paal Audestad
Când Aftenposten l-a întâlnit pe Aleksej Blida în ianuarie 2022, el se antrena în vederea unei posibile invazii și lucra la un centru de pace. În noiembrie l-am întâlnit din nou. Acum fusese soldat timp de nouă luni. Din februarie până la întâlnirea cu noi, suferise două comoții cerebrale și și-a văzut prietenii murind. Și el a ucis pentru prima dată. Foto: Gina Grieg Riisnæs

sursa: Aftenposten.no

Despre autor

Daniel Solheim

Sot, tata, pedagog social, contributor si traducator

Lasă un comentariu