17. Mai – Ziua Nationala a Norvegiei – o scurta istorie in imagini

17. Mai este ziua nationala a Norvegiei. Ziua este sarbatorita pentru ca Norvegia a primit propria Constitutie in 17. mai 1814. De aceea ziua de 17. Mai este denumita si ziua Constitutiei.

Constitutia Norvegiei a fost adoptata in unanimitate de catre Adunarea regatului la Eidsvoll in data de 16. mai 1814. A doua zi, in 17. mai, Constitutia a fost datata si semnata de catre comitetul presidential al Adunarii. In aceeasi zi, printul Christian Frederik a fost ales ca Rege al Norvegiei.

17. Mai este o sarbatoare legala si zi oficiala de arborare a drapelului (vezi articolul desre drapelul norvegian aici).

Ziua nationala este sarbatorita mai mult in Norvegia decat ceea ce se obisnuieste in alte tari, mai ales prin defilarile copiilor. Multe cantece, precum imnul national „Ja, vi elsker dette landet” si „Fedrelandssalmen” sunt special legate de sarbatoarea de 17. mai.

Istoricul sarbatorii de 17. Mai

In primii ani dupa 1814, ziua a fost sarbatorita doar in cateva locuri. Exista relatari despre manifestari partial private cu ocazia zilei de 17. mai, in special in Trondheim, unde negustorul Matthias Conrad Peterson a fost un mediator care sustinea cu entuziasm ideea ca ziua ar trebui sarbatorita ca o sarbatoare nationala.

In 1824, la aniversarea de 10 ani a Constitutiei, ziua de 17. mai a fost sarbatorita in anumite cercuri din Kristiania.

Nota istorica:

Oslo ca asezare este datat la 1048 prin surse istorice, dar in timp a purtat si numele de Christiania (dupa incendiul din 1624, care timp de trei zile a devastat orasul). Regele Christian al IV-lea a decis schimbarea numelui. In 1924 numele orasului a fost schimbat inapoi in Oslo. Partea initiala a orasului, care se numea Kristiania, a fost denumita „Gamlebyen”.

Sarbatoarea a fost in mod clar inspirata de atitudinea reticenta a Parlamentului fata de propunerea de Constitutie a regelui Karl Johan din 1821. Karl Johan dorea un drept absolut de veto pentru a dizolva Parlamentul, dreptul de a destitui din functii personalitati oficiale si dreptul de a decide ordinea de zi a Parlamentului.

Parlamentul era impotriva tuturor acestor amendamente iar Comitetul constitutional, cu presedintele Christian Krohg in frunte, a respins propunerea in 1824. Krohg a fost considerat ulterior drept salvatorul Constitutiei, fapt care a dus la ridicare unui monument in onoarea lui.

Parlamentarii s-au alaturat cu entuziasm ideii unei sarbatori a zilei de 17 mai, dar ulterior au cedat ascultatori opozitiei regelui unionist, Karl Johan.

Sarbatoarea de 17. mai avea in anii 1820 o tonalitate clara a unei atitudini anti-suedeze, iar dupa sarbatoarea din 1825, regele a avertizat oficialii sa nu participe la vreo manifestare de sarbatoare in anul care a urmat. Uniunea Norvegiana a Studentilor a sfidat public avertizarile regelui si a stat in fruntea luptelor pentru o sarbatorire a zilei de 17. mai in Capitala.

In 1829, ziua de 17 mai era intr-o duminica si multimi mari de oameni au sarbatorit ziua, ceea ce a declansat „Batalia pietei”. Si in anul urmator, multe persoane au fost arestate in timpul manifestarilor.

In ziua 17. mai 1833, poetul Henrik Wergeland a tinut o cuvantare la dezvaluirea monumentului dedicat lui Krohg. In 1836 Parlamentul a tinut o sarbatoare a zilei de 17. mai si de la acea data se poate spune, pe buna dreptate, ca data de 17. mai a fost instituita ca zi nationala.

Regele Karl Johan nu a mai intervenit, dar abia dupa moartea sa in 1844 au devenit obisnuite defilarile si cuvantarile publice cu ocazia sarbatoririi zilei nationale.

Istoria defilarii copiilor (Barnetoget)

Henrik Wergeland a fost, in primul rand, cel care, prin cuvantarile si poeziile sale a facut ca ziua de 17. mai sa devina o sarbatoare nationala in cercuri tot mai largi din populatia norvegiana. Aceasta activitate a mai avut sustinator ardent in persoana lui Bjørnsterne Bjørnson, la initiativa caruia s-a tinut si prima defilare a copiilor in 1870.

Prietenul lui Bjørnson, directorul de scoala Peter Qvam, organizase o defilare a copiilor la scoala sa cu un an inainte. Manifestarea, care initial a fost denumita „Smaaguttenes flagtog” – Defilarea cu steaguri a baietilor, a adunat intre 1800 si 2000 de baieti scolari si a fost inceputul unei traditii care urma sa se raspandeasca la toate scolile din tara.

In timp ce defilarile cetatenilor, asa-numitele „borgertog” aveau o importanta tot mai mica, iar in unele locuri disparusera in totalitate, defilarea copiilor a fost trasatura principala a sarbatorii zilei de 17 mai, atat la sate cat si in orase. Din 1906 pana in zilele noastre, familia regala a salutat populatia si copiii care defilau prin fata castelului regal din Oslo in fiecare an, cu exceptia anilor sub ocupatie nazista in 1940-1945 si in timpul pandemiei corona, in 2021 si probabil si in 2021.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial s-a interzis defilarea in ziua de 17. mai si, totodata, folosirea culorilor din drapelul national pe imbracaminte. La eliberarea Norvegiei de sub ocupatia nazista in 8 mai 1945, drapelul norvegian a devenit un simbol foarte puternic al libertatii Norvegiei.

Din 1905, cand absolventii de liceu din Oslo au lansat chipiul de absolvent, participarea absolventilor de liceu (russ) a pus un accent deosibit pe sarbatoarea nationala. Sarbatoarea absolventilor a trecut prin modificari majore de-a lungul timpului. In ultimii ani, cea mai mare parte a perioade de „russ” sau „russetid” s-a desfasurat in zilele premergatoare sarbatorii de 17. mai.

Mai jos o selectie de fotografii ale sarbatorii de 17 mai de-a lungul deceniilor:

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

•