Istoria Norvegiei (5)

Partea 5.

ERA VIKINGILOR – partea 2.

• Perioada: 800 – 1050

Expeditiile vikingilor

Vikingi urmau sa influenteze intr-un mod major situatia din Europa de-a lungul unei perioade de peste 200 de ani, datorita expeditiilor de jefuire si comert, dar si datorita promovarii colonizarii.

Au existat mai multe premize care au facut acest lucru posibil.

In primul rand, era arta construirii corabiilor. In secolele dinaintea erei vikingilor, corabiile care puteau naviga pe mare au fost dezvoltate. O trasatura caracteristica a corabiilor vikinge era chila, care nu era adanca de loc (partea de nava sub linia de plutire, care echilibreaza nava), in asa fel incat corabiile nu erau dependente de porturi ci puteau fi trase pe nisipul plajelor.

Un alt motiv, probabil la fel de important pentru libertatea cu care vikingii au putut opera de-a lungul tarmurilor si raurilor, a fost slaba organizare politica din restul Europei. Dupa moartea lui Karl cel Mare (decedat 814) regatul francez s-a dezmembrat in interior. Pe insulele britanice nu existat inca un regat unit anglo-saxon, iar irlandezii si slavii aveau o organizare politica slaba.

Dezvoltarea unor noi rute de comert a dus de asemeanea la faptul ca scandinavii au putut participa la comert in locatii mai indepartate. Fluviile ruse si Marea de Est erau asemenea rute, iar aici scandinavii aveau sa joace un rol important in legaturile de comert.

Primul atac viking asupra manastirii de la Lindisfarne in 793 este un exemplu al acestor atacuri-surpriza din perioada timpurie. Jefuirea a rezultat in multe resurse si a dat o sursa de putere pentru cei care s-au intors in Scandinavia cu prada si sclavi.

In acelasi timp, sursele istorice dau de inteles ca scandinavii au facut intelegeri cu localnici. Alkuin din York, care scrie despre atacul la Lindisfarne, a dat de inteles ca inainte de atac ar fi existat o convietuire mai pasnica intre englezi si scandinavi.

Cand Nantes, in nord vestul Frantei, a fost atacat de vikingi in 843, amploarea atacului a fost mai mare si mai bine organizata. Sursele istorice vorbesc despre faptul ca vikingii construisera o baza pe insula Noirmoutier si au jefuit manastiri din zona. Noirmoutier avea o productie importanta de sare, o materie foarte cautata in Scandinavia. Se pare ca vikingii au colaborat cu un conducator local care rivaliza cu Nantes in acea perioada.

Acest atac indica spre o noua faza a expeditiilor vikinge, in care fortele scandinave au fost implicate in lupte de putere locale si in care, intr-o mai mare masura, s-au stabilit in locatii in afara Scandinaviei.

Cuceriri teritoriale

Situatia interna din Scandinavia este de o importanta substantiala pentru a explica tendintele de expansine din era vikinga. In Norvegia, prin combinarea descoperirilor arheologice, mormintelor descoperite, movilelor si cercetarii numelor locurilor vedem ca a avut loc o crestere marcanta a populatiei.

Asta a dus la o cucerire terioriala interna; asta insemnand curatarea unor noi portiuni de teren si instalarea de noi gospodarii in zone mai interioare decat cea de coasta la Østlandet, Møre si Nordul Norvegiei. In Vestul Norvegiei si in Trøndelag, cel mai bun pamant era deja folosit inca din epoca fieruui si noi gospodarii s-au format prin impartirea gospodariilor vechi si curatarea unor noi zone la extremitati.

In Suedia a avut loc o expansiune asemanatoare in Dalarna, Medelpad si Jämtland. Probabil si aici, cresterea numarului populatiei a fost cauza principala pentru cucerirea de noi teritorii; adica faptul ca vikingii s-au stabilit in afara Scandinaviei, in special de remarcat pe insulele din vest.

Material arheologic indica faptul ca locuitori din Nord, probabil din Vestlandet, s-au asezat pe insulele Orkney Islands (Orknøynene) in jurul anului 800. De-a lungul secolului migratia s-a dezvoltat si spre Shetland, Hibride, Man, Farøe si Islanda. Insulele scotiene serveau drept baze pentru corabii care au participat in primele expeditii de jafuri in Anglia si Irlanda, unde biserici si manastiri erau o prada usoara.

---

In timp ce atacurile asupra Angliei in primele zeci de ani ai secolului al noualea erau sporadice, norvegienii s-au stabilit de-a lungul coastei Irlande, unde au jefuit in stil mare. In jurul anului 840 a pus bazele orasului Dublin, care a devenit capitala unui regat viking cu perioad de glorie intre anii 920 – 970.

Incepand cu anii 840 atacurile vikingilor au devenit mai grele. Sa adunau acum in flote mai mari. Dorestad in Friesland a fost jefuit de mai multe ori in anii 830 iar in 845 Parisul a fost cucerit pentru prima data. A devenit mai obisnuit ca armatele de vikingi sa ierneze in strainatate.

Perioada din jurul anului 870 poate fi caracterizata ca o perioada a colonizarii. In Normandia, locuitorii din nord se asezasera intr-un numar insemnat, iar dupa ce vikingul Rollo a devenit un vasal si in acelasi timp un protector teritorial, atacurile vikinge au incetat in aceasta zona.

In Anglia parea, la un moment dat, ca toata tara va fi cucerita, dar prin eforturile regelui Alfred (871 – 899) asezarile norrone au fost limitate la o zona care a primit denumirea Danelagen: o zona in care domneste legea danilor. In interiorul acelei zone era o puternica concetratie de nume de locuri scandinave, chiar daca exista o oarecare nesiguranta in ce priveste asezarile norrone in zona. Danelagen si-a pastrat independenta pana in 954, cand regele Edred s-a inscaunat ca rege in toata Anglia.

Scandinavii au cautat si tinuturi nelocuite. In perioada 870 – 920 a fost colonizata Islanda, in mare parte de norvegiei si locuitori ai nordului care locuiau in Irlanda si pe insulele Hebride. Islanda a fost punctul de pornire pentru descoperirea si locuirea Groenlandei.

In aceasta perioada nelinistita a istoriei, nu erau doar jafurile si navalirile vikinge cu scopul colonizarii singurele activitati cu care se ocupau scandinavii. Surse scrise vorbesc despre Ottar din Hålogaland, care cu propria corabie exporta piei si funii, dinti de morsa si alte marfuri din Norvegia de Nord spre sudul Scandinaviei. El a vizitat Kaupang (in Vestfold) si Haithabu (Hedeby) in Slesvig pentru ca apoi sa ajunga in Anglia si sa isi povesteasca istoria regelui Alfred cel Mare, regele Wessexului.

---

sursa:

Bandlien, Bjørn; Solberg, Bergljot; Røvik, Sissel: vikingtiden i Store norske leksikon på snl.no. Hentet 22. april 2021 fra https://snl.no/vikingtiden

fotografia articolului: Cap de dragon de la corabia Oseberg. Kulturhistorisk Museum.

https://snl.no/vikingtiden