Istoria Norvegiei (1)

Pentru aceasta serie de articole despre istoria Norvegiei am folosit materialul publicat pe www.snl.no – Store norske leksikon si este o traducere a materialului istoric publicat acolo de Hans Jacob Orning.

Am considerat aceasta modalitate a fi cea mai bine documentata si mai usor de urmarit, atat din punct de vedere al epocilor istorice, cat si a naratiei autorului.

Partea 1.

EPOCA DE PIATRA

Epoca de piatra se socoteste de la perioada in care primii oameni au venit in Norvegia. In paleolitic – epoca pietrei vechi (10.000 – 4.000 i.e.n.I oamenii traiau ca vanatori si culegatori. In Neolitic – epoca noua a pietrei (4.000 – 1.800 i.e.n.) acestia au inceput sa se aseze si sa faca agricultura.

• perioada istorica: aproximativ intre anii 10.000 – 1800 i.e.n. (inaintea erei noastre)

In jurul anilor 9.000 i.e.n. cea mai mare parte a Norvegiei era inca acoperita de gheata. Inainte de acest moment au mai fost aproximativ 30 – 40 de glaciatiuni, dar incepand cu aproximativ 13.000 de ani i.e.n. gheata de pe continent s-a topit rapid. O perioada glaciara intre 9.000 si 8.000 i.e.n. a facut ca gheata sa mai creasca inca odata si a creat „marea morena” care trece prin Østfold si urmeaza, de-a lungul, coasta norvegiana.

Primii oameni au ajuns in aceasta zona in jurul perioadei 9.000 – 10.000 i.e.n. si s-au asezat pe coasta. Cele mai timpurii urme sunt de la Rennesøy, in apropiere de Stavanger, si Pauler langa Larvik. (Rennesøy se afla la o altitudine de 15 de metri iar Pauler la 127 de metri. Asta ne arata cat de inegala a fost ridicarea uscatului dupa topirea calotei de gheata).

Clima in Paleolitic s-a incalzit treptat, printre altele, datorita faptului ca, Canalul Manecii s-a deschis si a facut ca Curentul Golfului sa aiba o mai mare influenta asupra coastei decat anterior. Populatia a crescut, dar cei mai multi locuiau de-a lungul coastei si aveau nevoie de zone mari pentru vanat si a prinde animale.

Oamenii din Paleolitic migrau in urma resurselor. Iarna locuiau probabil in grupuri mai mari pe coasta, unde se ocupau cu pescuitul si cu prinderea animalelor. In jumatatea de an de vara se imparteau in grupuri mai mici, unde unele ramanea langa coasta in timp ce altele intrau in interiorul continentului la vanatoare.

Oamenii locuiau de obicei in locuri deschise, dar acestia au lasat putine urme in urma lor. Unii locuiau in pesteri si grote, iar aceste locuri de adapost sunt sursele noastre principale de informatii pentru cultura vanatorilor si culegatorilor. In primul rand este tot gunoiul pe care acestia l-au lasat in urma lor, gunoi al carui urme le gasim azi. Oamenii din Paleolitic locuiau imprejmuiti de ceea ce noi azi am numi gramezi de gunoaie.

Aproximativ 4.000 de ani i.e.n. incepe Neoliticul – epoca noua a pietrei. In urma acestei epoci gasim primele urme de agricultura in jurul fiordului Oslo, sub forma unor morminte si resturi de animale domestice, grau si unelte. Au trecut totusi 1500 de ani pana agricultura a reusit sa se impuna ca ocupatie. Intr-o perioada lunga de timp, agricultura a fost mai mult un supliment la economia de vanatori si culegatori decat sa o inlocuiasca.

Aproximativ 2400 i.e.n. se pare ca agricultura si-a stabilit pozitia definitiva de la zona Trøndelag inspre sud. Faptul ca au fost gasite securi de razboi si ceramica, indica o influenta din Danemarca. Exista insa o controversa daca agricultura a fost introdusa prin influenta culturala sau prim migratie dinspre sud.

Cea mai veche forma de agricultura se numeste agricultura prin arderea vegetatiei. Asta inseamna arderea arbustilor si tufisurilor pentru ca apoi sa se semene pe terenul ars. Aceasta metoda dadea o recolta buna dar pamantul era saracit repede, in asa fel incat oamenii trebuiau sa se mute in alte zone. Trecerea de la mingranti la o viata asezata s-a petrecut, din acest motiv, de-a lungul unei perioade indelungate.

Agricultura a creat o baza pentru o populatie mult mai numeroasa decat inainte. Asta a adus cu sine si multa munca grea si a facut oamenii mai vulnerabili la ani cu recolte slabe si boli.

In nord oamenii au continuat modul de trai ca vanatori si culegatori multe sute de ani mai departe. Situl cu sculpturi in stanca de la Jiepmaluokta langa Alta cu aproape 3000 de motive ofera o perspectiva asupra acestei culturi de vanatoare.

---

sursa: Orning, Hans Jacob: Norges historie i Store norske leksikon på snl.no. Hentet 19. april 2021 fra https://snl.no/Norges_historie

Fotografia articolului: Grota Trådlakånehålå de la Falnes in sudul insulei Karmøy. In astfel de grote au locuit oameni in perioade indelungate de timp. (autor: Ole Jakob Worrå)

site: https://snl.no/Norges_historie