In Norvegia se produce anual o cantitate de 8000 de microplast. 2250 de tone provin din anvelopele masinilor. Studiile de cercetare arata ca viteze reduse pot reduce problema.
Poluarea cu microplast este o problema serioasa.
Conform Uniunii pentru Protectia Mediului (Naturvernforbundet), anvelopele sunt responsabile pentru emisia a 25% din cantitatea totala de microplast.
Pana acum, masura principala a fost: circula mai putin cu masina.
In continuare, aceasta masura ar fi cea mai buna, dar este putin probabil ca norvegienii vor inceta sa mai circule cu masinile.
Ce altceva putem face?
– Reducerea vitezei de deplasare poate fi o unealta pentru a impiedica dispersia de microplast, spune cercetatoarea Elisabeth Støhle Rødland, de la Institutul de Cercetare a Apei.
Activitatea ei de cercetare stiintifica este o colaborare intre Institutul de cercetare a apei, Statens Vegvesen si NMBU, cercetare in care ea a investigat cantitatea de emisii de particule din traficul rutier.
Rezultatele indica faptul ca viteza este cel mai important factor pentru a putea limita emisiile de microplast.
Cantitati mari de microplast in zapada
Rødland subliniaza ca nu doar anvelopele masinilor sunt vinovate pentru emisiile de microplast.
Cele trei mari surse de microplast sunt:
- anvelope
- asfalt
- marcajele rutiere
Dispersia particulelor de microplast poate avea consecinte in apa de mare, pamant, rauri, apa potabila, lacuri si aer.
Rødland a elaborat o metoda analitica pentru masurarea cantitatilor de particule de microplast in traficul rutier. Aceasta metoda ofera rezultate mai bune decat alte metode si include si microplastul provenit din asfalt – ceea ce nu s-a intamplat pana acum.
Rezultatele arata ca zapada de pe drumuri contine mult microplast.
– A fost surprinzator faptul ca a existat o concentratie atat de mare de microplast in zapada. Anterior am calculat tunelurile ca fiind locuri de colectare, dar zapada a avut in aceste rezultate o cantitate mai mare de microplast.
Reducerea vitezei?
Traficul rutier norvegian este vinovat pentru o mare parte din microplastul din natura, dar inca mai exista sperante. Viteze reduse de deplasare pot fi o masura eficienta.
Dar Rødland precizeaza ca imaginea de ansamblu este mai complexa.
– Viteza este factorul care a contat cel mai mult in studiul nostru despre zapada de langa drum, dar imaginea de ansamblu este foarte complexa. Franarea si accelerarea au si ele o influenta si sunt, la randul lor, influentate de viteza, explica ea si adauga:
– Dar, cu conditia sa avem la fel de mult trafic rutier ca acum, viteza redusa poate reduce emisia de microplast, in mare masura datorita faptului ca viteza influenteaza modelul de conducere per total.
Truls Gulowsen, managerul Uniunii pentru Protectia Mediului såune ca exista mai multe motive intemeiate pentru o eventuala reducere a regimului de viteza pe drumurile norvegiene.
– Multi cred ca suntem nevoiti sa mergem tot mai repede. Dar, ceea ce stim este ca este mai ieftin, mai sigur, cu un consum mai mic de energie si cu mai putin microplast atunci cand circulam mai incet.
– Acele castiguri trebuie sa fie luate in calculul total.
Masinile electrice au fost masura principala pentru a face circulatia rutiera mai ecologica.
Dar masinile electrice nu rezolva problema microplastului emis de anvelope si carosabil, spune Gulowsen.
– Din acest motiv, circulatia mai redusa si la viteze mai mici, sunt masurile eficiente.
Metodele pot fi folosite mai departe
Si Statens Vegvesen este constienta ca anvelopele sunt o sursa importanta pentru emisiile de microplast in natura.
– Particulele care provin din traficul rutier pot fi o sursa de poluare pentru aer, pamant si apa, spun Lene Sørlie Heier si Lene Jakobsen de la Statens Vegvesen.
Faptul ca Rødland a dezvoltat o metoda noua, mai buna, pentru masurarea cantitatilor de microplast este un lucru de care Statens Vegvesen poate profita mai departe in activitatea sa.
– Pana acum nu a fost posibila includerea calculului de microplast provenit din astfalt, dar acum putem face asta cu aceasta metoda de calcul imbunatatita, dezvoltata de Rødland si de colaboratorii ei de la Statens Vegvesen, NIVA, NMBU si University of Queensland, spun Heier si Jakobsen.
Ele mai adauga:
– Vom putea folosi imediat metodele de calcul dezvoltate de ea.
sursa: nrk.no
Sot, tata, pedagog social, contributor si traducator
