Toți refugiații din Norvegia, care au copii, trebuie să participe la cursuri de orientare parentală. Daria și Denis din Ucraina, nu au nicio îndoială cu privire la ceea ce cred ei despre astfel de cursuri.
Daria și Denis Dorkhov, refugiați din Ucraina, participă la cursul ”Anii incredibili”, organizat la serviciul pentru refugiați din Molde. La acest curs, ei învață să acorde o atenție pozitivă copilului lor și să fie sensibili în comunicare.
În această zi, conducătoarea cursului explică modul în care să-i motivezi pe copii folosind recompense. Are autocolante cu ea și arată cu poți oferi copilului puncte pentru a consolida mai mult comportamentul dorit, mai ales în situațiile în care s-a ajuns la un blocaj. După ce copilul a reușit să strângă un anumit număr de puncte, poate fi premiat, cu o ieșire la McDonalds, o pungă de dulciuri sau o ieșire la pădure cu cacao caldă, propune ea.
O discuție aprinsă începe imediat între părinți în momentul în care ea întreabă participanții ce păreri au despre o astfel de recompensă. Un părinte spune ca poate fi bine cu laude la început, dar după ce copilul a făcut bine de 45 de ori, are nevoie de o placintă cu mere?
Interpretul traduce în limba norvegiană ceea ce spun participanții. Unul spune ca unii dintre părinți se tem că copiii se vor obișnui să primească lucruri drept recompensă tot timpul sau că copilul nu va vrea să ajute prin casă fără să primească ceva pentru asta. Conducătoarea cursului spune că sistemul de recompensă trebuie folosit cu grijă. Atunci părinții încuviințează și arată că au înțeles.
Daria și Denis subliniază faptul ca toți părinții are putea profita de o împrospătare a cunoștințelor despre cum poate fi stimulat un comportament dorit la un copil.
– Ne iubim fetița și dorim să fim părinți buni pentru ea aici în Norvegia, spun ei.
Acum se fac studii științifice
Pentru refugiații care au copii, participarea la aceste cursuri de orientare parentală este obligatorie. Intenția este de ale oferi părinților nou-sosiți informații și îndrumări în legătură cu rolul de părinte în contextul norvegian. Dar se știe foarte puțin despre ce fel de efect au aceste cursuri la părinții refugiați. Contribuie aceste cursuri la integrare și la reducerea stresului de a fi părinte într-o țară nouă? Cercetătorii doresc să afle răspunsul la această întrebare prin studiul PIRM (vezi info mai jos).
Merete Saus, profesor de pedagogie de la Universitatea din Tromsø, este unul dintre cercetătorii care a luat interviuri părinților, copiilor și liderilor de grupuri din cele două programe cel mai des folosite: Anii Incredibili și International Child Development Programe (ICDP).
Ea subliniază faptul ca proiectul de cercetare este în desfășurare dar că există unele aspecte care sunt caracteristice la părinți:
Participanții văd că este folositor să fie informați despre așteptările față de ei ca părinți într-o țară nouă. Ei evidențiază avantajele faptului ca cursurile sunt făcute în grupuri. Astfel ei pot discuta cu alți părinți care se află într-o situație asemănătoare și pot dezbate lucruri care li se par dificile. Participanții la studiu spun, de asemenea, ca informațiile pe care le primesc despre serviciul de protecție al copilului (barnevernet) sunt foarte importante pentru ei.
– Le este frică de barnevernet. Este o instituție pe care ei nu o cunosc din propria țară iar aici aud diverse povești despre ea. Faptul că serviciul de protecție al copilului vine în vizită la aceste grupe este considerat ca unul foarte pozitiv de către participanții la cursuri. Asta i-a liniștit, spune Saus.
O schimbare enorma
Daria și Denis Dorokhov primesc îndrumare într-o grupă cu alți părinți ucrainieni. Părinții înțeleg de ce trebuie să participe la acest curs. Ei înțeleg că motivu nu este că ei nu ar fi părinți buni, ci că este util să știe ce se așteaptă de la ei într-o țară nouă. În plus, ei trăiesc cu stresul provocat de război.
– Chiar dacă știi ce este corect să faci, poate te dai bătut pentru că ești obosit. De aceea, această orientare parentală este atât de importantă. Ni se reamintește care sunt valorile bune, subliniază Daria Dorokhova.
Daria este psiholog iar soțul ei este grafician. În Ucraina aveau biroul acasă iar fiica lor era acasă cu ei. Aveau grijă de ea pe rând. Faptul ca acum fetița a început să meargă la grădiniță li se pare i schimbare majoră.
– Nu întotdeauna vrea să meargă la grădiniță iar în unele zile este tristă dca nu a înțeles limba. De aceea este bine să primim informații despre cum să putem face față în astfel de situații. Desenăm foarte mult cu ea, spun părinții.
Încurajarea este cea mai bună
Daria crede că are o abordare față de creșterea copiilor similară cu cea norvegiană. Ea este întru totul de acord ca încurajarea este mai bună decât pedeapsa, un principiu despre care se vorbește mult la curs. Ea crede că nu este nevoie să țipi la copil sau să-l pedepsești cu ”arest la domiciliu”, așa cum știe că se întâmplă în Ucraina.
– Este o pierdere de timp. Din fericire, cred că tot mai mulți oameni din țara mea natală sunt de acord cu asta, spune ea.
Denis spune că el și Daria își cresc fiica cu grijă și dragoste, dar că unele lucruri sunt diferite între modul norvegian de creștere a copiilor și cel ucrainean.
– Am învățat mai multe despre cum să vorbesc bine cu ea. Înainte îi spuneam doar ”bravo, ești bună”. Acum știu ca trebuie să concretizez, spune el.
Ei vin de fiecare dată
Anne Elisabeth Talseth este supervizorul programelor din cadrul serviciului pentru refugiati din Molde. Ea este educator social de meserie, cu specializare in indrumarea pentru cariera si a obtinut certificarea de indrumator pentru cursul Anii Incredibili. Acum ea supervizeaza grupul de părinți ucrainieni din Molde.
Ea este foarte curioasă să afle concluziile la care vor ajunge cercetătorii din proiectul de cercetare PIRM, dar vede că orientarea parentală a avut efect. Ea a văzut, de asemenea că la alte cursuri participanții au întrerupt participarea, dar nu la acest program.
– Părinții vin de fiecare dată. Nu vin ca aricii ci sunt deschiși pentru a învâța ceva nou. De asemenea, vorbim mult despre cum este creșterea copiilor în Ucraina și ce valori aduc părinții cu ei aici, spune Anne Elisabeth Talseth.
Ea subliniază că scopul acestor cursuri este de a iniția discuții și reflecții și de a asculta experiențele celorlalți.
– Suntem preocupați să le spunem că ceea ce aduc cu ei din țara natală nu este greșit și că poate avea un loc în Norvegia, dar apoi îi și informăm despre ceea ce este practica obișnuită în Norvegia, spune Talseth.
Ce întrebări au părinții
Ea observă ca părinții sunt interesați de mai multe aspecte. Ei întreabă, de exemplu, dacă copilul poate să țipe în magazin sau dacă este necesar să-i dea copilului ciocolată ca să nu mai țipe. De asemenea, ei întreabă ce se poate întâmpla dacă copilul nu-și face temele sau ce este obișuit pentru copii să decidă singuri în Norvegia.
– Unii ne spun că a-i lăuda pe copii este un lucru nou pentru ei. Dacă nu ai fost obișnuit să fii lăudat când tu însuți ai fost copil, atunci nici tu, la rândul tău nu vei face asta, spune Talseth.
Talseth mai spune ca acest curs se ocupă de îndrumarea la nivel emoțional, pentru a înțelege emoțiile, a fi sensibil la copil, astfel încât să poți avea o legătură strânsă cu acesta. Instructorii cursului explică foarte clar că lovirea nu este permisă în Norvegia, dar în rest nu vin cu multe regului sau cu o concluzie cu privire la modul de exercitare a rolului de părinte.
– Părinții primesc mici măsuri pe care le pot folosi. Unii stau la curs cu o față împietrită și simt că probabil nu au nevoie de curs. În astfel de situații încerc să îi implic pentru a promova schimbări pozitive, spune Talseth.
Ea dorește ca părinții să se simtă încrezători când sunt la grupe și să îndrăznească să își spună părerile, astfel se ajunge la discuții utile. Când ea pune o întrebare iar părinții încep să discute entuziasmați unul cu celălalt, atunci observă că grupul funcționează bine.
Sistemul norvegian de recompense
Denis Dorokhov urmărește cu interes. A învațat câteva trucuri pe care vrea să le încerce. în drum spre grădiniță pentru a-și lua fiica, el spune că vrea să folosească sistemul norvegian de recompense, despre care a aflat la curs în acea zi. Vrea sa-l folosească pentru a-și face fiica să se spele pe dinți și să o motiveze să meargă la grădiniță în zilele în care ea nu vrea.
Alisa (4) aleargă spre părinți când aceștia se apropie de poarta grădiniței. Se așează pe vine și o întreabă dacă a avut o zi bună la grădiniță. La garderobă, ea primește un baton energetic înainte de a porni spre casă.
Apoi, Denis o îtreabă care ar fi cea mai bună recompensă pentru ea, dacă vor avea acest sistem de puncte de fiecare dată când ea va face ceea ce au convenit.
Mâncatul la McDonalds ar putea fi un premiu? sugerează Denis.
Dar Alisa spune nu. Ea vrea sushi.
sursa: fontene.no
Sot, tata, pedagog social, contributor si traducator
