(linkul cu rezumatul video il gasiti la sfarsitul articolului)
Am asteptat cu rabdare la rand desfasurarea programului de vaccinare din Norvegia. Nu doream sa plec in concediu in Romania fara a fi primit macar prima doza de vaccin, indiferent care o fi fost el.
Din fericire, pe 23. iunie mi-a venit randul si mi-a fost inoculata prima doza de Comirnaty (Pfizer BioNTech) in Drammen. Am primit si programarea pentru rapel, pe 25.08.2021.
Ulterior, in timp ce ma aflam in Romania, am primit un sms de la municipalitatea Drammen prin care eram anuntat ca data pentru rapel a fost comutata la 15.09.2021.
Pentru mine, conditia principala era ca sa nu iau, prin solicitarea mea, din vaccinurile destinate populatiei. Insa, prezenta la vaccinare in Satu Mare, precum si in alte judete este destul de scazuta. La Policlinica Veche din municipiul Satu Mare, unul din centrele de vaccinare din oras, erau peste 1500 de locuri libere saptamana asta.
Am incercat sa ma loghez pe site-ul vaccinare-covid.gov.ro unde se pot face doua operatiuni:
- inregistrarea profilului si programarea pentru vaccina
- obtinerea certificatului covid
Recunosc ca am incercat cu mai multe adrese de mail, predominant de pe telefonul mobil, dar nu am reusit sa ma inregistrez si sa obtin programare pentru vaccin datorita faptului ca nu mai detin documente de identitate valide romanesti (spre rusinea mea).
In acelasi timp, versiunea pentru dispozitive mobile a site-ului de mai sus, pare sa aiba cateva hibe, pentru ca la un moment dat nu-mi accepta adresa de emai, sub motivul ca nu ar fi scrisa corect (!).
La intoarcerea la Satu Mare (dupa o calatorie in inima Transilvaniei, despre care va voi povesti in alt articol si pe youtube) am sunat la DSP – Directia de Sanatate Publica din Satu Mare si am intrebat cum trebuie sa procedez, in vederea obtinerii unei programari, dat fiind faptul ca nu aveam documente valide emise de statul roman.
Doamna de la DSP a fost foarte amabila si mi-a spus ca pot sa ma prezint la Policlinica fara programare si ca totul va fi rezolvat acolo.
Zis si facut.
Am purces spre locul cu pricina, biciunindu-mi biata Mazda prin canicula de peste 35 de grade care s-a abatut asupra vestului Romaniei. Timing-ul a fost perfect pentru ca portarul ne-a spus ca echipa de medici si asistente tocmai si-au inceput pauza de masa.
Am inghitit in sec si ne-am rezolvat alte treburi in cele 45 de minute rotunjite cat a durat pauza.
Am revenit dupa si am fost lasati sa intram (Angela a fost cu mine).
Acum am sa descriu putin cum era acolo:
- o sala cu vreo 10-12 scaune asezate de-a lungul peretilor, o masa care servea drept birou si o chiuveta… ba mai era si un paravan. Nu stiu sigur pentru ce era menit acel paravan insa am remarcat lipsa unui lucru atat de obisnuit deja in Norvegia: dezinfectantul pentru maini.
- doua asistente care te luau in primire cand intrai
- o usa in fata in spatele careia se afla „Dna Doctor”
- o usa dubla deschisa larg la stanga pe unde ajungeai la camera de vaccinare.
Cum spuneam, nu exista dezinfectant pentru maini. Toti aveam masti insa foloseam aceleasi pixuri si aceleasi cartoane pe care ne completam fisele, toti prindeam de aceeasi clanta…
Inainte de completarea riguroasa a celor trei pagini care mi-au fost puse in poala, am avut de explicat ce caut acolo, de ce nu am buletin, daca la vaccinul din Norvegia am prezentat buletinul (pe care nu-l am), cum a putut fi inregistrat vaccin fara buletin, astfel incat am inceput sa-mi doresc si mai cu ardoare bucata de plastic „facatoare de minuni” numita card de identitate.
Pasaportul norvegian nu a contat prea mult, cardul de identitate norvegian nici nu l-am mai scos la iveala, de teama sa nu trebuiasca si mai multe explicatii.
Evident, certificatul corona norvegian pe telefon (accesat pe helsenorge.no) a fost din nou la fel de strain precum literele chinezesti, dar dupa cateva explicatii, doamna asistenta, a disparut cu pasaportul meu si cu telefonul (tot al meu) in incaperea alaturata.
Am sezut cuminte, cu un anumit sentiment de vinovatie, constient de faptul ca sunt un ignorant cand este vorba de a cunoaste importanta numitului act de identitate pe care nu-l detin. Simteam ca ceilalti cetateni si cetatene ma sfredeleau cu privirile, ma simteam un pic exotic, dar nu in sensul pozitiv.
Dupa cateva minute, in care evitam privirile celorlalti, precum faci in lift cand e plin si nu cunosti pe nimeni, incercand sa numar incrucisarile sireturilor de la adidasi, sunt anuntat ca pot merge la triaj.
Daca va mai amintiti, va povesteam de o usa. Pe ea statea triaj. Triajul il facea Dna Doctor. Intr-un birou in care abia incapeau patru scaune pe langa biroul dansei.
Am nimerit la triaj cu o familie simpatica, doi parinti si fiica lor.
Inainte sa intru la „triaj” am intrebat de doua ori daca si eu trebuie sa intru cu acea familie. Mi s-a raspuns afirmativ. M-am conformat.
Daca stanjeneala de mai inainte era incomoda, va asigur ca a crescut exponential in timpul „interogatoriului” efectuat individual, cu fiecare din noi, de catre Dna Doctor.
Nici la dansa in birou nu exista dezinfectant, in schimb, avea masca pe care o tinea mai putin ortodox pe fata.
Dna Doctor dorea sa stie cine a infectat pe cine, in familia din fata mea. Tatal zicea ca fiica. Fiica zicea ca tatal… Mama se uita stanjenita la mine.
Dupa ce am raspuns corect (sper) la intrebarile Dnei Doctor, ni s-a dat voie sa iesim din triaj, si sa mergem la camera de vaccinare.
Acolo, am asteptat pe scaunele asezate frumos unul langa celalat, pana ne-a venit randul.
Am ramas surprins ca asistenta care m-a intepat, nu avea manusi si nici masca. N-am mai indraznit sa zic nimic, doar sa iau cu atentie pamatuful de vata imbibata cu spirt si sa il tin cu sfintenie pe locul intepaturii.
Ne-am asezat in camera urmatoare, din nou, fara distanta, si am asteptat, credeam eu, cele 15 minute obligatorii dupa inoculare. M-am inselat. Era camera in care se printau certificatele. Si uite-asa, in doua – trei minute, eram deja in strada, cu pasaportul si adeverinta in mana.
A doua zi am intrat pe site-ul de mai sus si am reusit, cu ajutorul adresei de email, sa imi generez certificatul covid. URA!
Pentru a-l descarca pe dispozitiv in format PDF, trebuie sa apasati pe „ochi” in coloana „ACTIUNI”, dar sa fiti atenti sa nu apasati din greseala pe cosul de gunoi… Doar zic.
Si… Voila:
Partea mai costisitoare va fi inregistrarea vaccinului in sistemul norvegian SYSVAK, ceea ce se face numai prin institutii medicale private din Norvegia : VOLVAT, DROPIN si altii.
Dr. Dropin are o oferta de 350 de coroane pentru inregistrarea vaccinului, trebuie sa descarcati aplicatia (Itunes sau Google Play) pentru a putea face consultatia video.
Dezavantajul este ca primesti prima ora disponibila, nu cand doresti ci cand iti vine randul.
Eu voi incerca din nou maine dimineata, chiar daca e posibil sa-mi de-a peste cap programul zilei.
Volvat are alte preturi (750 de coroane) in Bergen.
La ceilalti nu am mai intrebat.
Daca nu voi reusi sa il inregistrez pana la plecarea spre casa, voi folosi certificatul covid romanesc, generat pe site-ul https://vaccinare-covid.gov.ro/
Documentul poate fi descarcat in format pdf si se recomanda printarea lui pe format de hartie.
Si-am incalecat pe-o sa, si v-am spus toata povestea.
PS: Intentia nu este de a ridiculiza in vreun fel sau altul sistemul romanesc, ci doar de a sublinia, poate cu un dram de umor, diferentele pe care le descoperim.
PS2: Vaccinul a fost gratuit.
PS3: Reactii adverse dupa rapel: dureri in zona bratului (intre umar si cot) si o usoara insomnie, insotita de o usoara durere de cap, care a disparut in cursul diminetii.
PS4: Cand primiti adeverinta de vaccinare, intrebati daca o poate semna si stampila cineva, de ex Dna Doctor din „Triaj”, pentru ca e posibil ca, de data asta, medicii norvegieni sa isi doreasca sa vada semnaturi si stampile pe un document generat electronic. (sic)
Aici aveti si descrierea orala, filmata de Angela, imortalizata pentru canalul nostru de Youtube:
iar aici gasiti canalul nostru de youtube:
Angela si Dan (Youtube)
Sot, tata, pedagog social, contributor si traducator
