O viata noua, un frate verde si paine calda!

In seria noastra „Romani frumosi” am ales, de data asta, o familie tanara – Gigel si Maria – care au o poveste calda, interesanta si, credem noi, sunt o inspiratie pentru noi toti.

Toti pornim in viata cu ceea ce „ni s-a dat”, dar diferenta o face, pana la urma, suma alegerilor pe care le facem in fiecare zi. Apoi, mai sunt pe langa noi oameni, care prin actiunile lor ne invata, mobilizeaza si ne motiveaza sa fim si noi oameni.

Povestea lor este una de dragoste. Dragostea lor, unul pentru celalat, si dragostea pe care ei o simt din partea lui Dumnezeu si careia ii raspund daruind dragoste mai departe semenilor lor.

Pentru ei, dragostea lui Dumnezeu fata de ei si dragostea lor fata de El este liantul si factorul care sustine intreaga lor existenta. Pentru ei, Dumnezeu este esential. Iar increderea lor in El nu a fost inselata niciodata.

„Dumnezeu lucreaza prin oameni, pentru oameni” spunea Gigel, la un moment dat, si nu pot decat sa fiu intru totul de acord cu el.

Ei au fost ajutati de Dumnezeu prin oameni. Acum, Dumnezeu ajuta pe altii, prin ei.

Bunatatea, dragostea, blandetea, perseverenta sunt calitati pe care ni le dorim sa le vedem in altii din jur, uitand cateodata ca si noi ar trebui sa le posedam.

Gigel si Maria ne ofera un exemplu despre cum este posibil acest lucru, dezvaluindu-ne secretul lor: Dumnezeu.

Noi va invitam sa va luati timp si sa ascultati povestea lor.

Pentru a viziona filmul pe youtube, dati un click pe imaginea de mai jos:

---

Pentru cei care doresc sa doneze haine, incaltaminte, articole de menaj, jucarii, sa faca o donatie in bani sau sa ajute la sortarea si incarcarea lucrurilor pentru transport, aveti detaliile de contact mai jos:

http://gronnebror.no/

Detalii de contact:

Grønne Bror

Sandvollen 53, Solbergmoen, 3058 Norvegia

Tel: Gigel Codreanu: 473 55 365 / Gabriel Oniga: 944 73 032

Email: gronnebror@gmail.com

Kontonummer: 1506 27 40016

Vipps: Grønne Bror – #572771

---

In cele ce urmeaza va oferim traducerea articolului publicat in 16.05.2021 pe site-ul www.idag.no

Marturia „omului de zapada” – articol publicat pe www.idag.no

O ciocolata, 20 de coroane si-o rugaciune.

Asa a fost prima intalnire intre Gigel, care sedea in fata Teatrului National din Oslo si barbatul crestin care s-a oprit in fata lui. Acolo, in acel moment, s-a intamplat ceva in inima lui. El a inteles ca Dumnezeu ii ascultase rugaciunea.

Nu i-a placut, dar a trebuit sa aleaga sa stea in strada la cersit. El isi dorea sa spuna ca e in stare sa lucreze. Cu sapte clase el ar fi fost multumit cu un loc de munca la spalat de vase sau la curatenie. In sinea lui, el avea o discutie cu Dumnezeu.

– Daca tu imi gasesti un loc de munca, eu iti vor fi de mare ajutor.

Asta a fost intelegerea.

– De fapt, strigam la Dumnezeu. In inima mea era ca si cum intreaga lume ar fi putut auzi cum strigam, explica Gigel Codreanu

Contrastul este puternic, comparand cu viata pe care o are acum, cand stam de vorba in sufrageria luminoasa din casa in care locuieste impreuna cu sotia lui, Maria. Atunci, ea inca nu stia ce s-a intamplat. Gigel nu-i spusese ca dormea pe srada, sau cum se simtea sa fie scuipat si sa auda jigniri vinerea si sambata seara din partea celor care se indreptau spre localurile din oras. Biblia sta deschisa pe masa. El doreste sa-mi arate care verset inseamna cel mai mult pentru el, dar mai intai, treabuie sa se intoarca inapoi la cum era viata lui inainte.

A muncit de la 11 ani

Gigel Codreanu a crescut in Romania, cu parintii, patru frati si o sora. Pentru a avea suficiente venituri, toti copiii au trebuit sa munceasca de la o varsta frageda. Gigel a muncit pentru unchiul sau care construia o casa. El umplea galetile cu mortar si la cara zidarului. Era o munca grea si s-a maturizat repede.

– Aveam 18 ani cand m-am casatorit, iar sotia mea, Maria, implinise 14 ani. Eram foarte tineri. Am inceput sa muncesc de la varsta de 11 ani.

A fost o viata grea si dezordonata. Au asteptat cinci ani pana sa poata incepe sa faca o casa. Au construit putin cate putin, in functie de cati bani facea Gigel. Nu au putut termina casa, dar puteau locui in ea. El si-a dorit o viata mai buna pentru sine insusi si pentru familie si a incercat sa isi gaseasca un loc de munca in Franta, dar nu a avut posibillitati acolo. Atunci a auzit de Norvegia, si ca acolo poti sa te intretii atata vreme cat iti gasesti un loc de munca. In sinea lui si-a inchiputi ca totul se va rezolva. Si-a cumparat un bilet si s-a urcat intr-un microbus care mergea spre Oslo.

Viata mea a fost schimbata pentru ca Dumnezeu mi-a aratat ca doar in El exista speranta. Dumnezeu mi-a aratat asta. Eu nu puteam sa-l caut pe Dumnezeu fara sa vad ca am nevoie de El.

Gigel Codreanu

O ciocolata, 20 de coroane si o rugaciune

Intr-o vineri de noiembrie sedea, ca de obicei, in fata Teatrului National din Oslo. Era ora 17.00. Multi oameni treceau pe langa el. Ei isi incepusera week-end-ul. Atunci s-a oprit un barbat in fata lui. Gigel il descrie ca fiind un barbat mai in varsta, la vreo 75-80 de ani, cu o geaca rosie si un fes frumos. Din rucsac, barbatul a scos o ciocolata si o moneda de 20 de coroane, pe care i le-a dat lui Gigel, iar apoi, a ridicat mainile spre cer, si-a indreptat fata in sus si a inceput sa se roage. Gigel si-a luat caciula de pe cap, in semn de respect, si sedea, plin de respect, in fata barbatului, primind ce-i oferise acesta. In inima lui s-a intamplat ceva special. El s-a gandit ca barbatul era trimis de Dumnezeu.

– Eu nu am inteles ce spunea, dar Duhul Sfant a intrat in mine si mi-a spus ca aceasta era viata. Fantastic. Nu voi uita niciodata. A fost unic, acel sentiment din inima.

Ochii lui se lumineaza cand incepe sa vorbeasca despre credinta. Dupa ziua aceea nu mai avea nevoie de nimic. Era plin. Dorea sa manance doar ceea ce primise in inima lui.

– In fiecare zi asteptam ca barbatul sa se intoarca, pentru ca nu venea nimeni sa vorbeasca cu mine in felul acela atat de cald. Sau sa se roage pentru mine. In fiecare vineri venea el. In fiecare vineri. El mergea la biserica americana de la Frogner, spune Gigel.

Pe acel barbat il chema Arne Dag Johansen si era pensionar. Inainte fusese profesor la Blindern. A incercat sa vorbeasca cu Gigel in mai multe limbi, iar pana la urma au descoperit amandoi ca putea comunica in limba franceza.

L-a luat pe Gigel acasa

Pe masura de Arne Dag si Gigel s-au cunoscut mai bine, acesta din urma a putut sa doarma acasa la Arne Dag. Arne Dag i-a spus ca inainte fusese bolnav de cancer la stomac si ca incercase sa gaseasca o solutie, dar nu s-a intamplat nimic. Intr-o zi, la o intalnire de rugaciune cineva s-a rugat pentru el si a fost complet vindecat. Acum, Dumnezeu i-a aratat ca trebuie sa il ajute pe Gigel, astfel incat acesta sa nu sada doar si sa doarma acolo in strada. Putea sa munceasca? Gigel a raspuns ca poate sa munceasca.

Arne Dag l-a luat cu el si l-a dus la fiul sau. Acolo, Gigel a locuit un an de zile iar fiul lui Arne Dag l-a invatat norvegiana, engleza si diverse aptitudini de mestesugar. Tot el l-a ajutat pe Gigel sa-si faca o firma proprie. Fiul lui Arne Dag avea experienta ca ingrijitor (om de serviciu) si si aceasta experienta a devenit o parte din arsenalul lui Gigel. In fiecare zi aveau un timp in care citeau Biblia si se rugau impreuna iar Gigel a inceput sa se maturizeze in credinta lui. Fiul lui Arne Dag spune ca a fost un privilegiu pentru el, ca sa il aiba pe Gigel acasa la el si il descrie ca fiind un om harnic, de cuvant si dornic sa invete lucruri noi. Arne Dag a murit intre timp, dar fiul lui, care doreste sa ramana anonim, paote confirma ca tatal sau era o persoana care ajuta oameni din toata lumea. El considera ca este un lucru frumos ca tatal sau sa fie onorat pentru ce a facut.

O comanda de salahor i-a deschis usa mai departe

Fiul lui Arne Dag i-a facut cuonstinta lui Gigel cu Odd Hyttedalen, un om de afaceri din Drammen. Noua cunostina i-a oferit un job de 2-3 zile, sa darame niste pereti, sa faca curat si sa spele. Odd a fost foarte multumit cu munca prestata de Gigel si i-a dat mai multe comenzi. Odd il descrie pe Gigel ca fiind un om dragut, un bun crestin.

– A inceput sa ma intrebe de familia mea, daca am copii, de ce am venit aici. M-a intrebat daca imi place aici. El simtea in inima lui ca trebuia sa ma ajute.

Odd s-a gandit mult la Gigel dupa ce acesta a inceput sa munceasca pentru el.

– El mi-a spus „Tu trebuie sa iti aduci familia in Norvegia si apoi poti veni sa lucrezi pentu mine ” spune Gigel cu voce domoala.

Asa a putut merge in Romania sa o aduca pe Maria si pe copii.

Odd Hyttedalen explica ca Gigel este un om care a insemnat mult pentru el in viata lui si care inseamna mult pentru foarte multi oameni, care primesc ajutor prin el.

Nu a uitat promisiunea pe care i-o facuse lui Dumnezeu

Dupa cinci ani in Norvegia, familia avea mai mult decat avea nevoie. Gigel s-a gandit la promisiune pe care i-o facuse lui Dumnezeu ca urma sa fie un mare ajutor pentru El. Maria a propus ca sa doneze casa pe care o aveau in Romania unei familii sarace care le aducea aminte de cum au fost ei odata, pentru ca ei se casatorisera foarte devreme. Familia a protestat la inceput si le-a spus sa se mai gandeasca.

– Noi am spus: „Nu, ne-am gandit deja la asta. Voi puteti primi casa in Numele lui Isus”.

Au fost foarte recunoscatori dar nu intelegeau cum putea cineva sa-si dea casa dupa ce o construise. Gigel le-a povestit istoria sa iar ei au fost puternic impresionati sa auda cum a ajuns de la cersitul in strada la a avea o munca si casa. El simtea ca trebuia sa-I dea totul lui Dumnezeu.

– Am inteles ca ceea ce ii dadusem lui Dumnezeu era inima mea. Viata mea a fost transformata pentru ca Dumnezeu mi-a aratat ca numai in El exista nadejde. Dumnezeu mi-a aratat asta. Eu nu puteam sa-L caut pe Dumnezeu fara sa vad ca eu aveam nevoie de El. Sed pe strada si vad ca viata mea e urata. Nu-mi gasesc de munca aici. Familia mea e in Romania. Nimeni nu ma poate ajuta, dar Dumnezeu poate. Fara asta, nu poti ajunge la Dumnezeu, spune el.

Grønne Bror – Fratele verde

Azi, Gigel se ocupa de organizatia Grønne Bror, care colecteaza haine, incaltaminte, articole de menaj, jucarii si saci de dormit. Astfel ei ajuta oameni nevoiasi din Romania, Macedonia, Moldova si Ucraina. Logo-ul organizatiei arata fata unui om bucuros, verde care da un „thumb up”, ceea ce doreste sa simbolizeze un om bun la toate, care este deschis sa-i ajute pe altii. Grønne Bror colaboreaza cu biserici din Romania , care distribuie bunurile la oamenii saracii si evanghelizeaza in acelasi timp. Fara mesajul Evangheliei, nu prea ajuta doar sa dai ceva.

– Poti incerca orice, dar nu ajuta la nimic fara sa le spui ca Dumnezeu te iubeste atata de mult incat are grija de tine. El m-a trimis sa iti aduc lucrurile astea si gandeste-te, ca tot ceea ce trebuie sa faci este sa il intrebi pe El. Asta este cel mai important mesaj pe care il avem pentru ei.

Multi ii recunosc pe Maria si Gigel cand sunt in Romania si impart hrana si se roaga pentru oameni. Unii dintre cei pe care ii intalnesc spun ca nu vor bani. Vor doar sa auda ce le spune Gigel despre Dumnezeu.

– Am vazut oameni saturandu-se, intr-un fel. Nu au nevoie de nimic anume, daca au dragostea lui Dumnezeu, spune Gigel.

Om de zapada in Oslo

Gigel si Maria sunt membri la biserica romana Speranta din Oslo. Biserica incurajeaza romanii sa vina la adunare in fiecare duminica si ajuta cu mancare, haine si incaltaminte, daca au nevoie de astfel de lucruri. Maria a luat acasa haine ale oamenilor, si le-a spalat. Gigel povesteste cum a mers la o organizatie unde se putea manca gratuit si a vorbit romanilor de-acolo despre Dumnezeu.

– Cand am inceput sa le spun istoria mea si ce a facut Dumnezeu in viata mea, si ce doreste El sa faca pentru cei care il cauta pe Dumnezeu cu toata inima, s-au oprit toti din mancat. Toti au rama asa, spune el si arat cum oamenii stateau gura-casca.

Prin limbajul corporal imi arata cum sedeau oamenii si ascultau cu atentie.

– Este o istorie fantastica. Dumenzeu a motivat pe multi. Eu cunosc orasul Oslo. Ei stiu ca eu am fost un om care sedea pe strada si dormeam in strada, in zapada. Multi ma stiau de „omul de zapada”.

Recunoscator

Gigel doreste sa multumeasca tuturor celor care l-au ajutat, pentru ca daca nu ar fi fost ei, poate s-ar fi intors in Romania. Maria a ascultat in tacere povestea lui Gigel.

Ea crede ca Dumnezeu l-a calauzit pe Gigel, cand sedea in strada si a lucrat in inima lui , ca sa intalneasca toti acesti oameni si sa-si aduca aminte cine este Dumnezeu.

– Prin ei, Dumnezeu si-a putut arata dragostea fata de noi, spune ea ingandurata.

Gigel spune ca multa vreme a avut o amaraciune, datorita faptului ca tatal lui a murit devreme, la doar 59 de ani. El descrie ca si cum toata nadejdea ar fi disparut. Era suparat. In prima noapte cand a dormit in apartamentul lui Arne Dag, l-a visat pe Isus intr-un vis: „Tu nu ai tata in lumea aceasta. Eu sunt tatal tau. Eu sunt fratele tau. Eu te voi calauzi.” Ochii lui Gigel se lumineaza cand vorbeste despre Isus. Apoi, imi arata versetele din Biblie care sunt cele mai importante pentru el: Psalmul 30: 1-3

Te inalt, Doamne, caci m-ai ridicat,

si n-ai lasat pe vrajmasii mei sa se bucure de mine.

Doamne, Dumnezeule,

eu am strigat catre Tine,

si Tu m-ai vindecat.

Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din locuinta mortilor,

Tu m-ai adus la viata din mijlocul celor ce se pogoara in groapa.

Cantati Domnului, voi cei iubiti de El,

Mariti prin laudele voastre Numele Lui cel Sfant!

Psalmul 30: 1-3

sursa: idag.no