Concluziile Comisiei Corona dupa un an de pandemie

Comisia Corona a fost instituita prin decizie regala in consiliul de ministri in 24. aprilie 2020. Scopul acestei comisii a fost de a evalua modul in care guvernul norvegian a gestionat pandemia Corona.

1. Gestionarea pandemiei din partea autoritatilor a fost, in general, suficient de buna.

Intr-o situatie solicitatnt pentru tara, autoritatile s-au adaptat repede si au luat decizii care au fost decisive pentru modul in care s-a dezvoltat criza. Dupa un an de pandemie, Norvegia este printre tarile din Europa care au cea mai mica mortalitate si care au fost cel mai putin afectate din punct de vedere economic. Autoritatile nu ar fi putut reusi daca populatia nu s-ar fi alaturat masurilor de preventie a infectiilor. In Norvegia, populatia are incredere, atat in randurile ei cat si fata de autoritati. Acesta este unul din factorii care au facut ca societatea norvegiana sa fie bine pregatita in intampinarea crizei.

2. Autoritatile stiau ca o pandemie va fi criza nationala cea mai probabila si care va avea cele mai negative consecinte. Cu toate acestea, autoritatile nu au fost suficient pregatite cand aceasta pandemie extinsa si serioasa de Covid-19 a venit.

Guvernul este responsabil pentru planificarea si dimensionarea pregatirii de urgenta a tarii. Legea privind controlul infectiilor da posibilitatea inchiderii scolilor si intreprinderilor din toata tara sau din parti ale tarii. Cu toate acestea nu au fost intocmite scenarii, nu au fost facute planuri sau nu au avut loc exercitii care sa ia in considerare folosirea unor asemenea scenarii pentru uzul unor asemenea remedii. Conform planului national de pandemie urma ca o mare parte din populatie sa fie infectata fara ca autoritatile sa implementeze masuri invazive. Drept urmare, municipalitatile si societatea in general nu au avut posibilitatea de ase pregati pentru combaterea pandemiei si pentru mentinerea ei la un nivel scazut in timp.

3. Guvernul, in munca de pregatire de urgenta, nu a avut in vedere modul in care riscul dintr-un sector depinde de riscurile din alte sectoare.

Un sistem de urgenta care se bazeaza pe faptul ca fiecare sector isi evalueaza propriul risc si propria vulnerabilitate, cedeaza atunci cand nimeni nu isi asuma evaluarea sumei consecintelor pentru societate ca intreg. Dezvoltarea unui sistem care contine modul in care riscurile din diferite sectoare se influenteaza reciproc, este necesar. Acest aspect este un punct didactic pentru pregatirea de urgenta in general.

4. Guvernul era constient ca exista o probabilitate mare ca procurarea echipamentelor de protectie in timpul pandemiei va fi dificila

Directia de Sanatate a subliniat acest lucru atat la evaluarea epidemiei de SARS in 2003 cat si in cazul focarului de infectie cu ebola in 2015. Niciuna din aceste doua nu s-a dezvoltat in a deveni o pandemie. Cu toate acestea, guvernul nu s-a ingrijit de construirea unor depozite de urgenta. Toata primavara anului 2020 av fost caracterizata de lipsa echipamentelor, in special in serviciile municipale de sanatate, dar si in serviciile medicale de specialitate. Pe parcurs s-a reusit procurarea de echipamente de protectie datorita efortului sustinut depus de multe instante. La distribuirea echipamentelor de protectie,  Ministerul sanatatii a luat insa prea putin in considerare nevoile municipalitatilor.

5. Comisia evalueaza ca introducerea masurilor invazive de preventie a infectiilor in data de 12 martie 2020 a fost corecta.

La acel moment exista prea putina cunoastere in ce priveste efectul masurilor de preventie a infectiilor, in timp ce exista o mare nesiguranta legata de situatia infectiilor. Evaluarea noastra este ca a fost corect sa se ia o decizie inainte de a astepta obtinerea mai multor informatii. Nu avem, insa un temei pentru a evalua daca a fost o combinatie corecta de masuri implementate. Chiar daca noi consideram ca decizia de a implementa masuri a fost corecta, pachetul de masuri a fost prost investigat si prost pregatit. Situatia era confuza, dar presiunea de timp a devenit mai mare decat ar fi fost necesar. Institutul de sanatate publica a anuntat la sfarsitul lui ianuarie ca pandemia va ajunge in Norvegia. La mijlocul lui februarie Directia de Sanatate a inceput sa discute posibilitatea inchiderii scolilor si a altor intreprinderi. Consideram ca Directia de Sanatate ar fi avut timp sa adune compententa si din alte sectoare si sa pregateasca masuri. Procesele si evaluarile pana la luarea deciziei de a impune «cele mai invazive masuri in Norvegia pe timp de pace» nu au fost documentate in scris.

6. Deciziile de a introduce masurile invazive de control al infectiilor din 12 martie 2020 ar fi trebuit sa fie luate de Guvern, nu de Directia de Sanatate.

Conform Constitutiei, art. 28, cazurile de mare importanta trebuie sa fie tratate in consiliul de ministri. Deciziile de a introduce ceea ce prim-ministrul a catalogat drept «cele mai invaziva masuri in Norvegia pe timp de pace» au afectat intreaga societate, au intervenit in drepturile cetatenilor si erau de o evidenta importanta. Atat ministrul sanatatii cat si prim-ministrul au fost implicati in procesul decizional pana la inchiderea societatii, si, chiar daca exista o graba, guvernul ar fi avut timp sa ia decizii prin consiliul de ministri.

7. La inceputul pandemiei Corona, autoritatile nu s-au asigurat ca masurile de control al infectiilor erau in conformitate cu Constitutia si cu Drepturile Omului.

In situatii de criza, riscul pentru incalcarea Constitutiei si Drepturilor Omului este cel mai mare si ca drepturile cetatenilor sa poata fi incalcate. Reflexul automat al autoritatilor ar fi trebuit, de aceea, sa fie acela de a se asigura ca managementul pandemiei sa se incadreze in cadrul dat de Constitutie si de Drepturile Omului. Acest lucru, in mod evident,  nu s-a intamplat la inceputul pandemiei, atunci cand nici autoritatile centrale si nici cele locale nu au evaluat in vreo masura substantiala masurile de preventie si control fata de barierele impuse de Constitutie si de Drepturile Omului. Autoritatile au devenit mai constiente de aceste aspecte de-a lungul pandemiei prin evaluarea masurilor in raport cu Constitutia si cu Drepturile Omului.

8. In timpul pandemiei Covid-19, autoritatile norvegiene au facut uz de masuri de preventie si control intr-o masura pe care nimeni nu si-a inchipuit-o sau ar fi planuit vreodata.

Pentru a combate si, dupa aceea, a mentine infectia la un nivel scazut, autoritatile au implementat mai multe masuri care au intrat substantial in sfera privata si drepturile cetatenilor. Nici o alta tara din vest nu si-a imaginat sa combata o pandemie intr-un asemenea fel. Aceasta este o schimbare a paradigmei. Inainte de pandemie, planul era ca masurile de protectie si control sa fie folosite pentru a incetini infectia si pentru a «aplatiza curba infectiilor», in asa fel incat sa nu se ajunga la multi bolnavi in acelasi timp. S-a dovedit insa ca strategia de franare fata de virusul SARSCoV-2 a fost prea solicitanta si infectia a scapat usor de sub control. Strategia guvenului de a combate infectiile si a le tine la un nivel scazut, contine faptul ca putine persoane dobandesc imunitate. De aceea strategia este dependenta de dezvoltarea rapida a unui vaccin sau a unui tratament care sa aiba efect.

9. Comisia sustine ca autoritatile trebuie sa evalueze in mod regulat strategia prin care este controlata pandemia.

Targetul guvernului este de a mentine infectia sub control pana cand populatia este vaccinata. Vaccinarea a inceput la sfarsitul anului 2020, iar cand comisia si-a incheiat munca de evaluare la mijlocul lui martie 2021, FHI spera ca o mare parte din populatia adulta sa fie vaccinata pana in cursul verii 2021. Exista insa un risc pentru noi variante mutante ale virusului sau pentru lipsuri in accesul la vaccinuri care sa poata prelungi durata pandemiei. Pandemia a provocat cheltuieli marei atat pentru societate cat si pentru populatie. Masuri severe de protectie si control contribuie la protejarea persoanelor in varsta si a grupelor de risc fata de imbolnavire si deces. In acelasi timp, masurile invazive au efecte negative care cresc odata cu durata masurilor implementate. Cu cat dureaza mai mult pandemia de covid-19, cu atat mai mare este dilema in fata careia stau autoritatile atunci cand trebuie sa evalueze repartizarea sarcinilor in societate. Pana acum, strategia de control a parut sa fie ca un mod de actiune care, in ansamblu, sa dea cele mai mici cheltuieli pentru societate. Modificari in ale perspectivelor, de exemplu pentru posibilitati de tratament, vaccin si imunitate, vor modifica o asemenea evaluare.

10. Este un punct forte faptul ca municipalitatile au o mare responsabilitate in controlul infectiilor in Norvegia.

Cunostintele legate de conditiile locale sunt importante atunci cand municipalitatile monitorizeaza caile infectiei, evalueaza gravitatea unui focar de infectie si implementeaza masuri de preventie. Municipalitatile au rolul principal in combaterea focarelor de infectie locale cu ajutorul testarii, izolarii, urmaririi cailor de infectie si carantina (TISK) si prin a lua decizii in conformitate cu legea preventiei infectiilor. Guvernul si Directia de Sanatatea au fost insa intarziate in a informa si implica municipalitatile in decizii care urmau sa fie aplicate pe plan local. Guvernul a impus cerinte municipalitatilor si ar fi trebui sa faciliteze mai bine posibilitatile municipalitatilor de a indeplini acele cerinte.

11. Legea preventiei infectiilor este o unealta importanta in managementul de criza, dar trebuie revizuita.

Legea pentru controlul infectiilor at dat, atat autoritatilor centrale cat si celor locale, suficiente puteri decizionale pentru managementul pandemiei. Legea are prevederi care dau, atat municipalitatilor cat si Directiei de Sanatate, posibiliatea de a lua decizii de urgenta cand considerentul controlului infectiilor impune acest lucru. Comisia considera ca aceste prevederi trebuie sa fie continuate. Acest lucru este important pentru a putea proteja populatia impotriva pandemiilor viitoare. In acelasi timp, consideram ca legea nu impune cerinte suficient de clare pentru un control democratic atunci ca se masurile de control si protectie impotriva infectiilor trebuiesc luate rapid. Pe langa acest aspect, distributia responsabilitatii intre stat si municipalitati nu este suficient de bine stabilita in lege.

12. Autoritatile au reusit, in ansamblu, sa comunice bine cu populatia.

Guvernul a comunicat intr-un mod deschis despre faptul ca au fost nesiguri despre modul in care pandemia se va dezvolta si ce efect vor avea masurile de preventie. Ei au publicat recomandarile de specialitate pe care le-au primit si nu au ascuns faptul ca deciziile luate au fost politice. Asa cum vedem noi, aceasta deschidere a contribuit la cresterea increderii. O mare majoritate a populatiei isi exprima increderea fata de informatiile primite din parte autoritatilor de sanatate in timpul pandemiei. Faptul ca populatia si-a modificat comportamentul in contact cu pandemia, este o indicatie clara ca autoritatile s-au facut auzite cu mesajele lor in randul populatiei. Cu toate acestea, sunt parti din populatia migranta fata de care autoritatile nu au reusit la fel de bine sa comunice. Autoritatile ar trebui sa aiba un pla pentru a putea ajunge pana la grupe specifice din populatie in situatii de criza.

13. Guvernul nu a avut un plan de management pentru importul de infectie cand a aparut al doilea val de pandemie in Europa, in toamna anului 2020.

Managementul pandemiei a fost caracterizat de faptul ca mici decizii au fost avansate spre varful ierarhiei administratiei. Acest mod de lucru este posibil sa fi influentat posibilitatea pe care guvernul a avut-o pentru a lua decizii cuprinzatoare. Cand guvernul a relaxat masurile de protectie inainte de vara din 2020, se facusera multe evaluari pe parcurs pana in acel moment. Guvernul nu a evaluat suma relaxarilor restrictiilor si nu avea nici un plan de management pentru cresterea importului de infectie peste granitele tarii.

14. Toti au fost afectati de pandemie, dar pandemia a afectat populatia in mod inegal

In timp ce unele municipalitati nu au avut cazuri de infectie, Oslo si alte municipalitati au avut o rata de incidenta mare si masuri invazive in perioade lungi de timp. Varstnicii si persoanele cu boli subiacente au avut un risc mai mare decat altii, de a se imbolnavi grav si de deces. Au fost cifre mari de diseminare in unele grupe de imigranti. I unele industrii, riscul de infectie a fost mare. I unele industrii, consecintele masurilor de preventie si control au fost substantiale si multi au intrat in somaj tehnic sau au fost concediati. Somajul a fost ridicat printre persoanele cu o educatie mai scurta, cu salarii mai mici si printre persoanele nascute in afara Norvegiei. Limitarile contactului social au fost impovaratoare in special pentru copii, tineri, rezidenti ai institutiilor si cei care locuiesc singuri. Faptul ca pandemia a afectat inegal este un aspect pe care autoritatile trebuie sa il aiba in vedere in evaluarile continue ale consecintelor.

15. Copiii si tinerii poarta o povoara substantiala in timpul pandemiei, iar consecintele vor putea aparea de-a lungul vietii acelora care azi sunt tineri.

Invatamantul la domiciliu si invatamantul digital poate sa dea o motivatie redusa si conditii mai proaste pentru a invata. Asta poate duce la abandon scolar si la consecinte de durata pentru posibilitatile de a obtine un loc de munca mai tarziu in viata. Copiii si tinerii vulnerabili au fost in mod deosebit expusi in timpul pandemiei. Mai multe servicii importante au colapsat total sau partial in primavara lui 2020. Exista o ingrijorare in legatura cu cresterea gradului de neglijare, violentelor si abuzurilor in timpul pandemiei, dar deocamdatat nu exista cifre sigure despre asta. Autoritatile trebuie sa dezvolte planuri in legatura cu modul in care se va asigura ca tinerii si copiii vulnerabili sa fie luati in evidenta si ingrijiti in situatii de criza viitoare.

16. Cheltuielie economice ale pandemiei vor fi mari

Pandemia a adus economiei norvegiene cel mai mare regres in perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Turismul si sectorul cultural au fost afectate in mod deosebit. In timpul a catorva saptamani in martie 2020 somajul inregistrat a crescut de patru ori. Somajul a mai scazut de-a lungul primaverii si verii. La sfarsitul anului numarul persoanelor aflate in somaj era totusi dublu fata de numarul somerilor inainte de pandemie. Daca autoritatile ar fi asteptat cu implementarea masurilor invazive in martie 2020, consecintele pentru campul muncii si a vietii de afaceri ar fi fost si mai mari.

17. Este prea devreme sa tragem o concluzie in ce priveste consecintele de durata ale pandemiei.

 Experientele acumulate au arata ca somajul are o tendinta de a ramane de durata. Chiar daca mult isomeri se vor intoarce la munca cand activitatea se va normaliza, exista un risc ca unii sa fie exclusi definitiv de pe piata muncii. Oferta educationala mai proasta din timpul pandemiei poate slabi posibilitatile unui loc de munca pentru cei care sunt tineri acum. Contactul social redus si activitatea fizica redusa pot da efecte de durata sin in ce priveste sanatatea. Diferentele de risc in ce priveste infectia, gradul de imbolnavire si consecintele economico-sociale ale pandemiei pot sa se amplifice reciproc provocand diferente din punctul de vedere al sanatatii in randul populatiei. Deocamdatat stim prea putin depre cat de puternice vor putea fi aceste efecte negative.

sursa: https://www.koronakommisjonen.no/files/2021/04/Kommisjonens-hovedbudskap.pdf