Mille și Mina. Două gemene identice, minunate.
Fetele erau tot ce aveau mai scump părinții lor, mama Kirsti și tatăl Kim André. La doar 16 ani, gemenele și-au pierdut viața.
Părinții și-au pierdut singurii copii.
Au trecut doar două săptămâni. Părinții sunt preocupați de ceea ce rămâne în urma copiilor lor și doresc să povestească cine au fost, de fapt, fetele.
– Am văzut că fetele au fost prezentate ca două toxicomane înrăite care și-au ales singure drumul. Nu a fost așa, spune mama fetelor, Kirsti Skogholm (47 de ani).
Multă vreme, ea și Kim André au privit cu disperare cum fiicele lor, care s-au îmbolnăvit grav din cauza tulburărilor alimentare, au fost trimise, în cele din urmă, la o instituție din cadrul serviciului de protecție a copilului pentru că erau prea bolnave ca să locuiască acasă.
În noaptea spre 8 ianuarie, Mille și Mina au fost găsite fără viață în urma a ceea ce erau probabile supradoze, într-o locuință din Spydeberg.
– Frica și teama mea au fost apelul telefonic pe care l-am primit în acea dimineață de duminică, povestește mama.
”Două destine, o viață. Împreună ați venit în viața noastră, împreună ne-ați părăsit acum.”
Acesta este ultimul salut din partea mamei, tatălui și familiei în anunțul de deces al Minei Alexandra și Millei Andrea.
Tatăl se luptă cu lacrimile și încearcă să exprime în cuvinte gândurile care-i bântuie prin cap.
Și el și Kirsti au probleme datorită un sentiment profund de vinovăție.
– Ce nu am încercat ca să ne ajutăm fetele? Am încercat totul. Am fost preocupați de asta 24 din 24. Simt că am eșuat.
Kim André Hjalmarsen (40 de ani), tatăl gemenelor
Kim André și Kirsti primesc vizita jurnaliștilor de la TV2 acasă la sora lui Kirsti, în Askim. Ea a fost un bun ajutor al familiei.
Kim André și Kirsti s-au despărțit când fetele aveau doi ani. Dar, în durerea aceasta profundă, ei sunt împreună. Ei doresc, de asemenea să arate cum fetele lor au ajuns mingi de ping-pong între instituțiile de protecție a copilului și îngrijirea sănătății în psihiatrie.
Albumul foto și cartea de amintir povestesc despre două fetițe care au văzut lumina zilei pentru prima dată la spitalul Ullevăl în 11. august 2006. A fost o naștere dramatică cu cezariană, la zece săptămâno înainte de termen.
– Erau două fetițe minunate, pline de culoare, care împrăștiau în jur o grămadă de veselie. Toți cei care au fost în apropierea gemenelor au spus că sunt fetițe care le-au cucerit imediat inima. Erau atât de frumoase, spune mama.
În prima parte a copilăriei, gemenele au crescut în Kongsvinger. Le plăcea să se joace cu păpuși, în special cu păpușile Barbie. Pe când aveau 5-6 ani au început să le placă caii și echitația, iar amândouă erau creative și pricepute la lucrul de mână.
Mina devenise expertă la croșetarea mănușilor cu inimoare. Mille croșeta ursuleți.
– Mina primea comenzi pentru a croșeta papuci de casă de la prieteni și cunoscuți. În luna octombrie tocmai predase 25 de perechi, pentru care a primit o sumă simbolică, povestește mândră mama gemenelor.
Fetele iubeau animalele.
– Le plăcea să meargă la bunicii paterni unde puteau avea grijă de câine, povestește tatăl.
Pe site-ul memorial al fetelor fluxul de mesaje cu inimioare și salutări este abundent.
Bunicii materni au lăsat și ei un ultim mesaj: ”Dorul și golul în urma voastră este enorm. Este greu să ne gândim că nu vă vom mai vedea sau auzi vreodată. Bunica și Bessa”
Și bunicii paterni au scris un ultim salut: ”Fetele noastre. Vă iubim atât de mult, dorul este imens. Veți rămâne pentru totdeauna în inimile noastre.”
Părinții vorbesc cu căldură despre relația foarte apropiată și puternică dintre cele două gemene. Era o iubire intensă și solicitantă în ambele sensuri.
– Se iubeau atât de mult una pe cealaltă.
Când nu erau împreună, vorbeau una cu cealaltă toată ziua pe mediile sociale, își amintesc părinții. Tatăl spune că dacă una din ele ieșea afară la o țigară, deja intrau pe Facetime sau Snap ca să vorbească împreună.
– Uneori nici nu aveau nevoie să spună ceva.
Fetele obișnuiau să spună:
– E de-ajuns să ne uităm una la cealaltă.
În mijlocul durerii, părinții își amintesc de fete și cu umor. Nimeni nu are îndoiel care din ele era liderul.
– Mina era șefa. Ea era liderul. Ea venea întotdeauna prima, Mille o urma.
Fetele aveau atât de mulți prieteni încât făceau tragere la sorți pentru a determina cine să vină să doarmă la ele.
Erau foarte îndrăgite și tot timpul pline de viață. Le vedeai și le auzeai, oriunde erau.
Kirsti Skogholm, mama gemenelor.
Kirsti lucrează ca șefă de depozit la Biltema și locuiește în Askim. Kim André locuiește la Lundeseter în Kongsvinger și este șef de departament la compania Faun Montasje, firmă care se ocupă cu vânzarea și construcția de cabane.
Părinții sunt preocupați să sublinieze că nu li s-a revocat niciodată custodia pentru copiii lor.
Serviciul de protecție a copilului a fost implicat atunci când a primit sesizări din partea spitalului din Østfold. Era vorba de faptul că ambele fete aveau probleme de sănătate psihică și tulburări de alimentație și aveau nevoie de mai mult ajutor, relatează serviciul de asistență pentru copii din Indre Østfold, pe care pårinții l-au eliberat de obligația păstrării confidențialității.
– În acest caz era vorba, în cea mai mare parte, de a asigura copiilor ajutorul necesar pentru a se putea concentra la problemele lor de sănătate, de a susține părinții pentru a putea întâmpina cât mai bine nevoiel de îngrijire ale fetelor, având în vedere problemele de sănătate cu care se confruntau acestea. Nu au existat îngrijorări privind grija părinților acordată fetelor acasă, informează managerul unității din cadrul serviciului de protecție a copilului, Linda Lorentsen față de tv2.
Lorentsen spune că serviciul de asistență pentru copii a avut o colaborare bună cu familie și dă cele mai bune calificative părinților.
– Ei au stat în breșă pentru copiii lor cu mult peste ceea ce reușesc mulți alți părinți. Fiecare din ei, în felul său, a făcut tot ceea ce a putut pentru ca gemenele să primească ajutorul de care aveau nevoie. A fost un drum foarte greu. Părinții au demonstrat o capacitate incredibilă de reziliență în procese dificile, spune managera serviciului.
Atât Kirsti, cât și Kim André laudă eforturile depuse de serviciul de protecție a copilului.
– Când copiii se află într-o criză, serviciul de protecție a copilului nu are de ales decât să acționeze în consecință. Nu avem nimic de obiectat față de munca prestată de acest serviciu. Dimpotrivă, spun părinții.
Problemele gemenelor au început când acestea au mers la ungdomsskole (clasele 8-10), povestesc părinții. Mama descrie trecerea de la clasele primare la școala gimnaziala ca fiind problematică.
Potrivit mamei, Mille a dezvoltat tulburări de alimentație prima, în 2020.
– Am observat că a slăbit și începuse să meargă cu haine mai mari. Dar mâncarea dispărea din frigider. Cumpăram la fel de multă mâncare ca înainte, deci nu mi-am dat seama imediat.
Potrivit mamei, ea a început să observe că Mille pierde tot mai mult în greutate. Apoi a observat că și Mina are aceeași problemă. În vacanța de vară, când fetele aveau 14 ani, a observat cât de puțin mâncau.
– Fetele ajunseseră să mânânce două bucăți de cartof pe zi. Pierdeau din greutate rapid. A fost atât de mult încât au fost internate la secția de pediatrie de la spitalul Kalnes din Østfold, povestește Kirsti.
Tulburările de alimentație sunt cea mai mortală suferință psihică pentru fetele tinere din Norvegia. Mama povestește că fetele au fost externate și trimise acasă împotriva voinței părinților.
– Îmi amintesc că eram foarte furioasă, spune Kirsti.
Spitalul din Østfold a fost eliberat de obligația păstrării confidențialității dar, față de TV2, nu dorește să răspundă la întrebări concrete legate de tratamentul gemenelor.
La două zile după ce au fost externate de la secția de pediatrie, gemenele au fost internate acut la Secția de psihiatrie pentru copii și tineri Åsebråten, potrivit informațiilor obținute de TV2. Este vorba de o instituție de tratament ambulatoriu pentru tineri cu tulburări de alimentație.
Åsebråten, care este de fapt o secție aferentă spitalului din Østfold, era deschisă de luni până vineri. În weekenduri era închisă.
Părinții aveau custodie comună, dar după divorțul părinților, fetele au locuit mai mult la mama lor. În fiecare vineri, ea trebuie să ia fetele acasă pentru că nu exista ofertă de tratament pentru ele în weekend.
Ea își amintește cât de neputincioasă se simțea în weekenduri, singură cu două adolescente ajunse doar piele și os, care nu voiau să mănânce.
Până la urmă nu mai aveam capacitatea necesară pentru așa ceva. Eram cu cei doi copii ai mei care aveau o tulburare gravă de alimentație, iar eu nu reușeam să mai gestionez situația.
Kirsti Skogsholm, mama gemenelor.
În ianuarie 2021, când fetele au fost externate de la Åsebråten, părinții au solicitat un serviciu săptămânal în psihiatrie pentru gemene. Ei au susținut că nu era justificabil ca fetele să rămână acasă în cursul sfârșitului de săptămână, dată fiind starea lor de sănătate înrăutățită.
Solicitarea lor a fost respinsă. Motivarea a fost că nu ar fi fost bine pentru fete să fie acolo toată săptămâna, povestește mama.
– Serviciul de protecție a copilului a dorit ca fetele să fie tratate mai departe la Åsebråten și împărtășea îngrijorarea părinților față de starea de sănătate a fetelor, spune managerul serviciului de protecție, Linda Lorentsen.
Serviciul de protecție a copilului a aflat că efectul tratamentului avea o durată foarte scurtă și că problemele de comportament deveneau rapid la fel de grave ca înainte.
– Serviciul de protecție a copilului a considerat că binele suprem al copiilor era ca acestea să continuie să locuiască la mama lor, și că exista o mare nevoie de asistență medicală care trebuia satisfăcută, spune managerul Linda Lorentsen.
După externarea de la Åsebråten, planul a fost ca fetele să locuiască acasă la mama lor și să aibă ședințe de convorbiri cu serviciul de psihiatrie pentru copii și tineri (BUP) odată pe săptămână, povestește mama.
Un tratament săptămânal în psihiatrie nu face parte din așa-numitul pachet de măsuri, potrivit mamei.
– Serviciul de protecție a copilului poate confirma că noi am fost îngrijorați de faptul că gemenele nu au primit o asistență medicală suficientă și adaptată nevoilor lor, spune Lorentsen.
Serviciul de protecție confirmă, de asemenea, că fetele au fost nevoite, până la urmă, să se mute la o instituție de asistență a copilului pentru că a fost prea solicitant pentru mamă să aibă doi copii atât de bolnavi acasă.
– În weekenduri urma ca fetele să locuiască la mama lor. După ce avuseseră o perioadă zilnică foarte soliciantă în timp, serviciul de protecție a copilului a evaluat că era nevoie să se ofere copiilor o altă bază de îngrijire în timpul weekendurilor, deoarece Åsebråten este închis în weekend, spune managerul Linda Lorentsen.
Mama a văzut că fetele aveau nevoie de monitorizare în fiecare zi, în acea perioadă.
– Dacă ar fi existat o ofertă de îngrijire zilnică în psihiatrie, care să le poată ajuta pe gemene de lunea până duminica, și le-ar fi putut învăța să gestioneze toate sentimentele legate de a mânca, atunci deznodământul ar fi fost altul decât cel despre care vorbim acum, spune mama.
Chiar dacă spitalu din Østfold a fost eliberat de clauza confidențialității și i s-a prezentat critica din partea părinților, spitalul nu dorește să răspudă la întrebările adresate de TV2. Spitalul a sesizat, conform rutinei, Autoritatea de Inspecție din Sănătate despre acest caz.
– Este un caz extrem de trist, care ne impresionează profund. Gândurile noastre se îndreaptă către familie și toți cei afectați, spune ofițerul de presă Bjørn Hødal, de la spitalul din Østfold pentru TV2.
Potrivit spitalului, tulburările de alimentație sunt afecțiuni care se desfășoară pe perioade de ani îndelungați.
– Tulburările de alimentație pot dura foarte mult. O parte din monitorizarea acestora se face, în mod normal, fără internare. Când pacienții se simt mai bine, îndrumarea la domiciliu sau în instituție este o măsură importantă pentru a asigura că pacienții sunt mai bine după externare, spune Hødal.
Părinții povestec că fetele au început să consume substanțe la una din multele instituții din cadrul serviciului de protecție a copilului pe la care au fost.
– La una din instituții, fetele au avut o serie de supradoze. Acum era vorba de droguri, spune Kim André.
În timp, problemele de dependență ale gemenelor s-au intensificat.
Mama și-a făcut o listă proprie. Din ceea ce spune Kirsti, fetele au avut cel puțin 12 plasamente în cadrul serviciului de protecție a copiluui, multe tentative de suicid și o serie de supradoze.
– Este extrem de lipsit de speranță. Am strigat în toate părțile că undeva, în țara asta, Norvegia, trebuie să existe un loc de tratament de lunea până duminica, unde fetele să poată fi internate și îngrijite astfel încât să nu se expună ele pe sine, la pericole, spune Kirsti.
Când copii în plasament au probleme psihice grave, sunt trimiși la psihiatrie. Apoi, deseori, sunt trimiși din nou acasă sau înapoi la instituția de plasament.
Milla și Mina au ajuns până la urmă într-un astfel de dans în cerc.
– De fiecare dată când fugeau, erau plasate în alt loc. La fiecare ședință, psihiatrul spunea că asta este ”responsabilitatea serviciului de protecție a copilului”. Iar serviciul de protecție a copilului spunea că ”aici este vorba de psihiatrie”. Iar între ei ședeau două fete care au ajuns victima unui eșec complet al sistemului, spune Kirsti.
Serviciul de protecție a copilui subliniază faptul că părinții au făcut tot ce le-a stat în putință și că au dorit, inițial, ca fetele să locuiască acasă, chiar dacă erau bolnave.
– Au dorit un serviciu de sănătate adaptat și bun în jurul copiilor, care ar fi făcut posibilă șederea copiilor acasă. Copiii au demonstrat tendințe comportamentale foarte grave și, din diferite motive, a fost necesară mutarea lor de acasă de mai multe ori, spune managera Lorentsen.
Serviciul de protecție spune că respectă aprecierile serviciilor de sănătate cu privire la gemene.
– Experiența noastră, fiind serviciul care a fost cel mai aproape de familie, a fost că ajutorul acordat nu a fost suficient de bune. Vedem că multe aspecte din activitatea depusă în acest caz a avut de-a face cu colaborarea în legătură cu problemele de sănătate ale copiilor, spune Lorentsen.
Inger Marie Støen este avocata de susținere a familiei. Ea mai fost și avocata lui Mille din mai 2021 încoace. Støen a fost implicată de mult timp în acest caz și confirmă ceea ce spun părinții.
– Ei au experimentat un eșec în ce privește sistemul de sprijin din jurul copiilor. Este compet imposibil de înțeles că astăzi, în bunăstarea societății noastre, să nu putem oferi ajutor tinerilor și copiilor ca Mille și Mina, spune Støen.
Støen a observat îndeaproape disperarea părinților în timp.
– A fost absolut groaznic. Te simți complet neputincios. În același timp, simt că eu, ca avocată, ar fi trebuit să fac mai mult, mult mai mult, pentru a evidenția lipsurile unui sistem care nu a funcționat, spune Støen.
Din luna septembrie a anului trecut, fetele au fost plasate la Fossumkollektivet în Spydeberg. Fossumkollektivet este o fundație non-profit care s-a ocupat de tratamentul tinerilor dependenți de droguri din 1983 încoace.
De la această instituție au fugit fetele în weekendul care s-a sfârșit tragic acum 14 zile.
Dar, conform mamei, Mina avea o programare cu un nou terapeut în data de 12 ianuarie, în timp ce tratamentul lui Mille la BUP s-a încheiat în decembrie.
– Mille era disperată. ”Cu cine voi mai vorbi acum? Cine mă va ajuta cu toată durerea din mine?” Mina mi-a spus că sunt atâtea lucruri dedesupt încât nici nu știa unde să înceapă, spune Kirsti.
Mama își amintește că Mina se îndoia că va primi vreo formă de ajutor.
– Nu cred că BUP vrea să mă ajute, mamă. Eu sunt un copil cu probleme, pe care nimeni nu are chef să-l ajute.
Kirsti consideră că sistemul este prea rigid. În timp ce pachetele de tratamente pot funcționa bine pentru pacienți cu cancer, acestea nu funcționează deloc sau prost pentru două adolescente bolnave, este experiența ei.
ZIarul Aftenposten, în urma unei cartografieri, a descoperit că mulți copii din sistemul de protecție a copilului nu beneficiază de îngrijirea medicală psihiatrică de care au nevoie. Ministrul copiilor a recunoscut că serviciul de protecție a copilului face copiii bolnavi și mai bolnavi.
Acum când tragedia Minei și Millei se mai adaugă pe deasupra, părinții imploră persoanele cu autoritate să facă priorități pentru adolescenții bolnavi.
– Mina și Mille nu sunt ultimele care vor trece prin așa ceva, este profeția întunecată. Iar eu nu aș dori nimănui să treacă prin ceea ce trec eu și Kim André acum, spune Kirsti.
În noaptea spre duminică, 8 ianuarie, se face un apel de urgență dintr-un apartament din Spydeberg. În apel se sesizează faptul că două fete tinere zac inerte într-un apartament.
Fetele fuseseră deja raportate dispărute. Ele fugiseră de la instituția unde erau plasate temporar. Părinții fuseseră anunțați că fetele fugiseră.
Kirsti și Kim André nu dormiseră toată noaptea, profund îngrijorați de unde s-ar putea afla fiicele lor. Noaptea târziu au adormit, până la urmă.
La ora 05.40 Kirsti s-a trezit brusc din cauza telefonului care suna. Cel care o suna s-a prezentat ca fiind preotul de criză din Indre Østfold.
Preotul stă în fața ușii casei ei, fără ca cineva să-i deschidă. El nu știe că Kirsti este în vizită la părinții ei.
– Am înțeles imediat ce avea să-mi spună. Încă mai aud vocea mea strigând la telefon: ”Nu amândouă!”
Kirsti, mama
Kim André era acasă și a fost trezit de preotul care bătea la ușă în întunericul lunii ianuarie.
– Deodată totul s-a făcut negru. Cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla, este ca cineva să vină la ușa ta cu știrea că amândoi copii tăi au murit. Nu mai vreau să trec niciodată prin așa ceva și nici nu doresc ca alții să aibă o asemenea experiență, spune Kim André.
Un bărbat (26 de ani) este acuzat de omor din culpă asupra fetelor. El nu recunoaște vinovăția penală.
În plus, un bărbat (18 ani) este reținut și acuzat de a fi vândut droguri lui Mille și Mina. El este, de asemenea, acuzat de a le fi pus într-o situație fără ajutor. Și el refuză recunoașterea vinovăției.
Bufetat (Agenția pentru copii, tineri și familie) vrea să învețe din acest caz.
– Acum facem tot ce putem pentru a parcurge șirul evenimentelro. Atât investigațiile noastre cât și inspecția din partea Prefectului vor descoperi dacă și unde este posibil să fi existat erori, spune Ingrid Pelin, director în cadrul Bufetat Regiunea Est.
La Fossumkollektive lipsesc două fete. Angajații trec foarte greu prin această situație determinată de moartea gemenelor.
Gândurile noastre se îndreaptă, în primul rând, către familie și persoanele apropiate, care trec printr-o situație deosebit de grea. Incidentul cu acest dezonodământ tragic ne afectează pe toți și suntem profund îndurerați, spune Mona Spakmo, managerul Fundației Fossumkollektivet.
Părinții sunt mulțumiți cu ajutorul primit de gemene la Fossumkollektivet. În anunțul obituar, familia a rugat ca cei care doresc, să facă donații către Fossum Ung, secția pentru copii care au nevoie de îngrijiri speciale și liniște.
Spakmo este profund emoționată de faptul că familia a ales Fossum Ung ca destinatar al donațiilor.
– Dorim să ne exprimăm profunda recunoștință și, din nou, sincerele noastre condoleanțe față de familie, în durerea și necazul lor.
Gemenele vor fi înhumate de la biserica din Askim, miercuri, 25 ianuarie.
Ai nevoie să vorbești cu cineva după ce ai citit acest articol?
Mental helses hjelpetelefon (telefonul de sprijin pentru sănătate mintală):
116 123
Kirkens SOS hjelpetelefon (telefonul de sprijn al bisericii luterane):
22 40 00 40
Chattetjeneste, Kirkens SOS (servciul de chat al bisericii luterane):
soschat.no
Alarmtelefonen for barn og unge (telefonul de alarmă pentru copii și tineri):
116 111
Chattetjeneste, Alarmtelefonen (serviciul de chat pentru copii și tineri):
116111.no
Sursa: TV2.no
Sot, tata, pedagog social, contributor si traducator
