Evadarea din iad

Evadarea din iadul pe pamant

In apropiere de Bergen, in localitatea Øygarden, la marginea continentului cu insulele Shetland ca urmatorul punct fix spre vest, Dagbladet se intalneste cu Oleg Leschinskyi (50 de ani), sotia sa Vira Leschkina (56 de ani), fiul lor Anzhei (13), fiica deja adulta a Virei, Oksana Zihareva (35 de ani) si fiul ei Saveliy (2 ani si jumatate). Au ajuns, in sfarsit, intr-un loc sigur in urma evadarii din Mariupol, Ucraina.

Inainte de razboi, Mariupol era un oras cu 600.000 de locuitori. Oleg este marinar si a lucrat ca masinist pe un cargou norvegian. Sotia lui, Vira, avea un magazin de incaltaminte in oras. Fiul lor, Anzhei, era campion la gimnastica si facea antrenamente de kick-boxing.

Au trebuit sa se intoarca.

Sase milioane de oameni s-au refugiat pana acum din Ucraina, a raportat ONU la data de vineri, 13. mai. 16.415 dintre acestia au ajuns in Norvegia, la fel ca familia Leschinskyi.

Luptele din Mariupol au inceput deja in a doua noapte de dupa atacul Rusiei, din data de 24. februarie. Tancuri cu litera „Z” vopsita pe lateral au rulat pe strazi.

Familia Leschinskyi a incercat sa evadeze. S-au urcat in masina, dar n-au apucat sa faca mai mult de 50 de metri inainte ca o proiectil sa explodeze in fata lor. Au trebuit sa se intoarca acasa.

Au invatat rutinele rusilor.

Pe parcurs, Oleg a invatat rutinele soldatilor rusi. Si soldatii trebuiau sa doarma iar familia si-a reglat ritmul zilnic in functie de perioadele in care erau pauze in schimburile de focuri.

Cand se opreau schimburile de focuri, familia iesea si aprindea un foc in strada ca sa poata face de mancare.

– Era foarte rece, era sub zero grade, spune Oleg sobru.

Intr-o zi, Oleg iesise afara sa fumeze o tigara si a vazut un barbat tanar, la vreo 30 de ani. Tanarului i-a fost zburat, pur si simplu, piciorul de catre o racheta. Oleg nu-si mai poate scoate din minte aceasta imagine. Trebuie sa traiasca mai departe cu astfel de imagini.

Vira ne arata o fotografie pe telefonul ei, cu blocul in care au locuit. Blocul a fost distrus. Suspina, isi impreuneaza bratele la piet si priveste in jos.

O noua tentativa

In 18 martie s-a facut liniste, nu au auzit focuri de arma nici bombe. Familia s-a folosit de ocazie si a evadat. Din trei in trei kilometri erau baricade pe drum.

– Rusii verificau si perchezitionau tot. Ne-au intrebat unde mergem si orice alta destinatie, in afara de Rusia, era interzisa. Daca cineva intreba: „Cine te-a salvat?”, trebuia sa raspunzi „rusii”, spune Oleg. El este singurul membru al familiei, care vorbeste engleza.

Pe drum au vazut familii cu copii, arse de vii in masinile lor, cadavre pe marginea drumului, unele din ele mutilate, fara picioare. Copiii au vazut si ei ororile.

Parintii au descoperit fire albe de par pe capul fiului lor de 13 ani, Anzhei.

Calatoria cu masina a fost prin Rusia, apoi Bielorusia si apoi Lituania.

Din Lituania, Oksana a venit cu avionul in Norvegia, impruna cu fiul ei Saveliy. El se imbolnavise pe drum. Unchiul sau, Anzhei, a venit cu ei. Vira si Oleg au mers mai departe cu masina pana in Norvegia, In 2 aprilie au ajuns si ei dupa ce fusesera pe fuga doua saptamani.

Angajator norvegian

De la inceputul razboiului, Mariupol a fost descris drept „un iad pe pamant”. Incidente precum teatrul bombardat, unde civili se refugiasera si scriserera „COPII” pe asfaltul din fata si spatele teatrului, au avut parte de mare interes. Aproape 600 de civili au decedat in acel atac.

1000 de civili si 2000 de soldati si-au cautat refugiul in incinta combinatului siderugic Azovstal. Civilii au putut, pana la urma sa fie evacuati din combinat. Aproximativ 1000 de soldati si inca 100 de civili sunt inca acolo.

Faptul ca au ajuns pana la urma in Norvegia nu a fost o intamplare. Timp de 14 ani, Oleg a lucrat intr-o firma norvegiana de transport maritim. El si-a sunat angajatorul, care i-a psua „vino aici, am sa te ajut”.

Angajatorul lui Oleg s-a ingrijit sa inchireze o casa pentru ei. Familia este foarte recunoscatoare pentru ajutorul primit de la seful lui Oleg.

Øygarden este o municipalitate cu aproximativ 40.000 de locuitori. Casa in care s-au mutat, statuse goala. Oleg a copilarit in Mariupol, un oras mai mic pentru Ucraina, dar mai mare decat cel mai mare oras al Norvegiei, Oslo. Acum trebuie sa invete sa puna la punct gradina si casa, iar Oleg a si inceput deja.

Intr-o zi, familia s-a plimbat spre mare, catre pontonul de langa casa lui Hilde Christensen (47) si Jonas Jasulaitis (46).

– Am auzit pe cineva vorbind limba rusa jos la ponton si am iesit sa vad cine este si am spus hallo. S-au bucurat foarte mult sa intalneasca pe cineva care vorbea aceeasi limba, spune Jonas.

Jonas este din Lituania. Inainte de 1998, Lituania si Ucraina faceau parte din aceeasi tara. Vecinii au intrat in vorba, iar de atunci au contact in fiecare zi.

– Am venit aici doar cu hainele de pe noi. Jonas si Hilde ne ajuta cu de toate. In fiecare zi, Hilde vine cu cate ceva la noi.

Si alti vecini au venit cu saci de haine. Anzhei a primit o bicicleta nou. Cand sa hotarat sa inceapa sa joace fotbal, Hilde i-a cumparat echipament si incaltaminte.

– Norvegia este o tara frumoasa. Toti sunt foarte prietenosi. Acum am invatat sa spun „hei” la toti cei pe care ii intalnesc, spune Oleg razand.

A

– Imi place sa joc fotball, spune Anzhei.

Deja a invatat cateva cuvinte si propozitii in limba norvegiana. Reporterul Dagbladet intreaba daca are cosmaruri. Anzhei da din cap aprobator.

– Da. Dar acum nu mi-e frica.

Nu se mai pot intoarce acasa

De la a nu se putea desparti, nici macar cu privirea, de tatal sau, si de la a cauta sa fie tot timpul in apropierea lui, acum lui Anzhei ii merge mult mai bine. A vorbit cu un psiholog la centrul de primire al refugiatilor.

– Deja are multi prieteni la scoala, este un baiat vesel din nou, spune Oleg.

In 2014, cand Rusia a atacat peninsula Crimmea, Oleg spune ca s-au temut ca Rusia va continua invazia. Dar lucrurile s-au linistit. Bunastarea in Ucraina a continuat sa creasca. Oleg a investit intr-un apartament nou pentru chirie si intr-un local de magazin la parter unde si-a deschis un market alimentar. Totul este pierdut acum.

– Eu cred ca va fi un razboi de lunga durata, spune Oleg, un pic resemnat.

Guvernul Ucrainei a interzis barbatilor cu varste intre 18 si 60 de ani sa calatoreasca. Cei care care aleg sa plece risca pedeapsa cu inchisoarea pentru dezertare.

– Eu nu mai am nimic in Ucraina, totul e distrus. Eu nu ma mai pot intoarce vreodata acolo, spune Oleg.

Familia are planuri sa invete limba norvegiana, iar adultii vor incepe sa munceasca.

– Acum incepe povestea noastra in Norvegia. Ceilalti nu stiu sa vorbeasca limba engleza, dar nu face nimic, vor trebui sa inceapa sa invete limba norvegiana. Dupa aceea, isi vor gasi, probabil, locuri de munca. Eu am deja, din fericire, un loc de munca. Noi, cei care am trecut de 50 de ani, eu si Vira, trebuie sa incepem de la zero, spune Oleg.

sursa: dagbladet.no