Una din patru persoane cu origini multiculturale din Oslo s-a confruntat cu rasism în ultimii doi ani.
Iată cinci dintre ei, care au avut asemenea experiențe la prima mână.
Aristide Mutula Sagbakken își amintește că avea 13 ani și alerga pe străzile din Mjøndalen.
Un bărbat furios și un câine care lătra îl urmăreau, spune el.
– Nu făcusem nimic altceva rău în ziua aceea decât să fiu negru. Dar, chiar atunci, la vârsta de 13 ani, aveam o mulțime de adrenalină și m-a incitat să fiu vânat.
Așa se întâmpla des când Aristide a fost expus la rasism în copilărie. El a suprimat sentimentele dureroase.
În timp ce creștea erau puține alte persoane de culoare în jurul său.
El a încercat deseori să vorbească despre rasismul pe care îl avea de suportat.
Dar simțea că nu este nici auzit și nici înțeles.
Amintirile experiențelor trăite au fost greu de purtat de unul singur.
Aristide a încercat să spună și altora despre amenințări, violență și bullying la școală. Și despre cuvintele jignitoare și comentariile care îi erau adresate când era pe terenul de fotbal.
Dar, pentru că foarte puțini au fost dispuși să-l asculte, Aristide a încetat să mai vorbească despre asta.
– Nu știam nici măcar dacă am voie să reacționez la așa ceva.
Și atunci, când Aristide era expus la rasism la școală, a ales să râdă cu cei care-l agasau.
Și-a împroșcat propriile sentimente odată cu mingea de fotbal.
Și se ascundea plângând în camera lui când ajungea acasă.
Își dorea să se fi născut altfel.
Uneori simțea că duce un război ca să se facă înțeles.
A trebuit să-mi conving prietenii că este adevărat. Că exista rasism în jurul meu tot timpul. Chiar dacă ei aud ce se întâmplă, nu reușesc să se pună în locul meu, să vadă cum este.
Aristide Mutula Sagbakken
Câteodată, Aristide își dorea să fi arătat altfel, să fi avut altă culoare a pielii.
Ceea ce descrie Aristide se numește rasism internalizat, spune specialista în psihologie Winnie Nyheim-Jomisko.
– Asta se întâmplă când crezi că cei care se aseamănă cu tine nu sunt suficient de buni. Cei ca mine nu pot ajunge medic. Cei ca mine nu sunt la fel de valoroși ca alții. Mi se pare urâtă culoarea pielii mele.
Ea crede că mulți copii și tineri simt astfel, pe lângă singurătate și anxietate.
Există o legătură clară între a experimenta rasism la vârsta copilăriei și a dezvolta anxietate, depresie și alte forme de boli psihice ca urmare a acestor experiențe
Winnie Nyheim-Jomisko
Clienții pe care îi primește psihologul specializat la consultații au avut experiențe cu rasism.
Ea încearcă să-i facă pe clienți să înțeleagă că nu ei sunt vinovați de rasismul la care sunt supuși. Pentru că acesta se petrece într-un context al societății.
Ea crede că mulți din cei care au astfel de experiențe, le poartă singuri.
65 % dintre cei care au răspuns la sondajul efectuat de NRK susțin că nu au fost luați în serios când au sesizat astfel de situații.
– Mulți spun că nu au cu cine să vorbească despre astfel de lucruri, sau că nu sunt luați în serios.
În ultimii ani, Aristide s-a gândit mult la ceea ce ar fi nevoie pentru a împiedica ca și alții să aibă experințe asemănătoare cu cele trăite de el.
El și-ar dori ca mai mulți părinți să-ți învețe copiii despre rasism.
– Eu consider că trebuie să ne concentrăm mai mult la moduri în care să prevenim incidente cu caracter rasist și să împiedicăm ca tineri și copii să devină rasiști.
Adam a suportat tracasări rasiste la locul de muncă
Nyjoah Rogers a lucrat ca tehnician de întreținere și manager de întreținere la Departamentul imobiliar al Universității din Oslo.
În primii ani i-a plăcut meseria. Atât sarcinile de serviciu, cât și colegii.
Apoi s-a schimbat ceva.
”Maimuța dracului” – Jævla apekatt
”Negru prost” – Black stupid man
”Manager pentru munca negrilor” – Driftsleder for negerarbeid
Sunete de maimuță
Timp de peste zece ani, Nyojah Rogers a fost supus la tracasări grave cu caracter rasist din partea mai multor colegi.
– Am încercat să rezist și să fiu tare, dar după o vreme nu am mai reușit de unul singur.
În 2017, Nyojah împreună cu alți colegi care aparțin unei minorități au povestit publicației studențești Universitas despre rasismul pe care l-au experimentat în cadrul Departamentului de imobiliare.
În același an, Ombudsmanul pentru Egalitate și Discriminare (LDO) a concluzionat că UiO a încălcat legea și nu a făcut suficient pentru a preveni hărțuirea lui Adam.
Când stătea cu decizia LDO în mână, Adam a plâns. De bucurie și de ușurare. În cele din urmă fusese crezut.
Pedepsit pentru că a raportat rasismul
Dar, cinci ani mai târziu, Nyjoah Rogers ne spune că situația nu s-a îmbunătățit.
Sunt complet dat la o parte. Nu am cu cine să vorbesc. Sunt izolat și singur.
Nyjoah Rogers Ali Adam
Adam simte că este pedepsit pentru că a îndrăznit să iasă în față.
El spune că de peste un an a fost plasat singur, într-o încăpere fără ventilație adecvată și cu mult zgomot.
Nyjoah Rogers mai adaugă că postul său a fost schimbat, împotriva voinței sale.
Sarcinile de muncă sunt aproape inexistente.
Și pentru că nu i se mai dau sarcini de muncă care să necesite cooperare cu colegii săi, pot trece mai multe luni fără ca aceștia să-i vorbească.
– Uneori simt că ar trebui să spun: ”nu, acum nu mai suport” și să merg pe ajutor social. Dar așa ceva nu este de mine. Am muncit toată viața, de când am ajuns în Norvegia.
Adam spune că nu a primit susținere
Nyjoah Rogers a încercat să își găsească un nou loc de muncă. A primit două oferte de muncă din sectorul privat. Dar, dacă ar fi acceptat unul din acele locuri de muncă, i-ar fi fost afectată pensia mai târziu.
– Mă gândesc mult la ce ar trebui să fac, dar nu găsesc nicio soluție. Am multe gânduri în cap în fiecare zi.
Ceea ce își dorește cel mai mult ar fi o scuză din partea decanului universității. Și un mediu de muncă bun, în care să poată îndeplini sarcini de muncă utile.
Când cazul lui a fost publicat în revista studențească, decanul a spus că este important ca Universitatea să ia măsuri în ce privește rasismul.
Dar, Nyjoah Rogers spune că nu a primit nicio formă de susținere sau monitorizare.
Mulți s-au implicat la început, când cazul să a ajuns cunoscut. Dar apoi s-a făcut liniște.
– Înțeleg că ziarele își fac treaba lor și că nu pot urmări toate cazurile mai departe. Dar când se face liniște din partea ziarelor, stai singur cu problema fără să mai auzi ceva de la nimeni. Este foarte greu.
NRK a adresat Universității din Oslo o serie de întrebări despre cazul lui Nyjoah Rogers.
– Ne pare rău să auzim despre asta, dar nu dorim să discutăm acest caz în presă, pentru că este vorba de unul dintre salariații noștri, a răspuns UiO într-un e-mail.
Atacată pe stradă
Una dintre aceștia este Faisa Warsame.
Vocea se apropie rapid, tot mai aproape și repetă un singur cuvânt:
– Curvă neagră (Negerhore).
În momentul în care Faisa se întoarce, vede că spre ea se îndreaptă, în viteză, o femeie. Privirea femeii este sălbatică.
Femeia o lovește cu mâinile și picioarele, o scuipă. Îi adresează mai multe cuvinte rasiste.
Femeia o trage de păr, care este acoperit, astfel că Faisa se luptă să poată respira.
– Cred că eram în șoc. Câteva secunde am fost paralizată. Simți că parcă ieși din propriul tău corp. Mă vedeam parcă din exterior și doar… am înghețat.
Martorii oculari nu au intervenit
Cel puțin trei persoane au văzut ce s-a întâmplat. Dar niciuna nu a intervenit.
Femeia s-a retras puțin, doar pentru a se apropia din nou de Faisa.
– M-am gândit că acum chiar mă strânge de gât, cu propriul meu hijab.
Dar Faisa a contraatacat.
Iar când femeia a dat bir cu fugiții și dădea să plece cu o mașină, Faisa a fugit după ea.
– Am simțit doar că primisem de undeva o putere.
Femeile s-au luptat la ușa mașinii, în timp ce Faisa striga ca cineva să sune la numărul de urgențe.
Un automobilist observă ce se întâmplă și se oprește. El face poze ale numărului de înmatriculare de la mașina agresoarei.
– Apoi mi-a spus: ”Soră, o să fie bine”. Mi-a făcut bine să aud asta. Era cineva care a contribuit activ și care a înțeles gravitatea situației.
– Te simți atât de mic
Femeia care a agresat-o pe Faisa în 2018 a fost condamnată pentru infracțiuni motivate de ură.
Faisa a rămas cu un braț dislocat, vânătăi, cucuie și dureri la ceafă care revin din când în când.
Dar ceea ce a fost cel mai afectat în acea zi a fost sentimentul ei de siguranță.
Nu cred că am mai fost vreodată într-o situație atât de înjositoare și umilitoare. Te simți atât de mic.
Faisa Warsame
Iar mai târziu, în aceeași toamnă, Faisa a fost din nou victima unor infracțiuni motivate de ură.
Se întorcea acasă de la Tivoli în Grønland împreună cu două prietene când, dintr-o dată, au fost hărțuite și agresate verbal de un bărbat.
”Svartinger” – cuvânt peiorativ adresat persoanelor de culoare
”Rasshøl” – găoz
„Plecați din țara asta”
”Voi încercați să ne luați țara”
Faisa și una din prietene aveau și copiii cu ele.
– Ambele incidente au fost ciudate și foarte neplăcute, în mai puțin de zece zile. Și în același loc în oraș.
Și ultimul incident s-a soldat cu o sentință.
Dar, după primul atac împotriva lui Faisa, au început să apară mesajele de ură.
Acestea au făcut ca ea să nu dorească să mai vorbescă despre al doilea incident petrecut în 2018. Până acum.
– Mi-am dorit să fiu un participant activ la dezbaterea publică. Dar a trebuit să fac o alegere conștientă și să nu mai particip. Nu pot suporta. Este trist, pentru că atunci își îndeplinesc voia.
Unul din zece a experimentat rasism pe piața imobiliară
Khalid Wad Albaih este unul dintre ei.
Dar, mai multe săptămâni mai târziu, mai multe din locuințe erau încă anunțate pe site pentru a fi date în chirie.
– Ne-a fost greu să înțelegem ce se întâmplă.
Familia a întrebat prieteni și cunoscuți din Oslo. Erau aplicațiile pe care le trimeteau prea proaste?
După mai multe discuții, prietenii au avut o propunere în legătură cu ceea ce ar putea fi problema cu aplicațiile trimise de Khalid. Numele.
Ei mi-au spus că dacă ești african, dar ai prietenă norvegiană, ar trebui să completezi aplicația cu numele prietenei. Așa faci rost de locuință.
Khalid Wad Albaih
Khalid și benzile desenate de el cu mesaj politic sunt cunoscute atât pe plan internațional cât și în țara lui de origine, Sudan.
În 2014 a ajuns în Copenhaga prin rețeaua internațională a orașelor libere care oferă scriitorilor, jurnaliștilor și artiștilor persecutați, un loc de protecție.
Khalid a locuit în multe țări. Dar nu a mai trecut nicăieri prin astfel de experiențe pe piața imobiliară.
Iar faptul că, una după alta, i-au fost respinse aplicațiile în Oslo, a fost un lucru care l-a îngrijorat, pentru că are copii.
– Nu puteam să îmi împachetez lucrurile și să plec. Am încercat să găsim școli bune în zone bone. Am depus aplicații în multe zone diferite din Oslo.
La a 15-a aplicție, familia a primit în sfârșit un da. Familia locuiește de patru luni în zona Mortensrud.
– Aș fi preferat să locuiesc într-o altă zonă. Cu cât cercetez mai mult și cu cât vorbesc mai mult cu oamenii, îmi dau seama că Oslo este un oraș foarte segregat. Nu m-aș fi așteptat ca Oslo să fie așa.
Mulți primesc comentarii umilitoare
O fi întrebarea ”de unde ești” problematică în sine? Chi consideră că nu.
Pentru că este o întrebare care poate fi bazată pe pură curiozitate, crede ea.
– Poate fi un mod plăcut și frumos să deschizi o conversație cu cineva.
Ceea ce este problematic, însă, este lipsa de acceptanță. Și că în urma primei întrebări vine întotdeauna a doua: ”Dar de unde ești tu, de fapt?”.
Iar această întrebare o face să se simtă suspectată.
– Este o reamintire a faptului că nu arăți ca majoritatea. Și că, din acest motiv, nu ești văzut ca fiind un norvegian ”autentic”, chiar dacă ești născut și ai crescut aici.
Dar suntem în 2022. Iar norvegienii nu mai sunt doar albi. Norvegienii au toate culorile posibile
Chi Ton
Psihologul Nyheim-Jomisk ne spune că ea întâlnește mulți clienți care sunt expuși la micro-agresiuni cu caracter rasist.
Este vorba de comentarii subtile sau întrebări care aparent par nevinovate sau neutre, dar care sunt percepute drept umilitoare de către cei care le primesc.
– Eu cred că deseori oamenii comit micro-agresiuni fără să fie conștienți că fac acest lucru.
Trebuie să se discute despre rasism
Chi are multe gânduri despre ce vor să spună cei care îi adresează întrebarea de unde este ea de fapt:
”Nu, tu nu arăți ca cineva care vine din Bislett. Am să-ți explic eu că arăți diferit. Tu nu ești ca noi”.
Chi vede că mulți s-au săturat să vorbească despre rasism, dar pentru ea nu este o alegere de a nu mai vorbi despre acest subiect.
– Dacă eu nu vorbesc despre asta, cum vom putea oferi celor mai tineri posibilitatea să știe cum să vorbească despre astfel de lucruri?
Așa a fost realizat sondajul
Sondajul din care sunt preluate cifrele din acest articol a fost realizat de InFact pentru NRK. A fost realizat ca un sondaj telefonic în Oslo.
– Am tras la întâmplare numere de telefon în tot orașul și le-am sunat și le-am pus întrebări. Au fost 1.544 de oameni în întreg orașul care au fost contactați, spune Knut Weberg, manager de specialitate la InFact.
Dintre cei 1.554 care au răspuns, 317 au răspuns că sunt multiculturali.
Acești 317 sunt cei care au răspuns la întrebări despre ce înseamnă a fi multicultural în Oslo.
– Este pe deplin reprezentativ. Există o marjă de eroare maximă de 5,5%. Dar asta nu ar trebui să aibă nicio legătură cu interpretarea răspunsurilor din acest sondaj, spune Weberg.
Sondajul a avut două variante de răspuns, „origine multiculturală” sau „etnic norvegian”.
– Depinde oarecum de respondenții înșiși să definească în ce grup se află. Dar dacă te uiți la proporția care au răspuns că sunt multiculturali, atunci nu este atât de departe de numărul real din Oslo.
sursa: NRK.no
Sot, tata, pedagog social, contributor si traducator
