Femeia pe a cărei istorie se bazează filmul ”Mrs. Chatterjee vs. Norway” adoptă o poziție fermă față de ambasadorul Norvegiei în India.
– Condamn afirmația falsă făcută de ambasadorul norvegian în ziare.


Filmul indian ”Mrs. Chatterjee vs. Norway” a avut premiera vineri în mai multe țări, printre care Norvegia și India. Filmul se bazează pe istoria unui cuplu indian care s-a mutat la Stavanger când soțul a primit un loc de muncă în Norvegia. În anul 2011, într-un dosar de protecție a copilului, cei doi copii ai familiei au fost luați.
În legătură cu premiera filmului, ambasadorul Norvegiei în India, Hans Jacob Frydenlund, a skris într-o cronică în publicația Indian Express că filmul conține inexactități. Pe propria pagină de internet, ambasada scrie că filmul este o ficțiune, bazată însă pe un caz real. În cronica sa, ambasadorul scrie că serviciile norvegiene de protecție a copilului poate să intervină doar în cazuri în care este confirmat faptul că un copil este expus la lipsă de grijă, violențe sau abuzuri.
Acum, mama copiilor, Sagarika Chakraborty, femeia căreia i-au fost luați cei doi copii în Stavanger și pe a cărei istorie se bazează filmul, a reacționat. Ea i-a răspuns ambasadorului norvegian printr-un articol publicat în ziarul The Indian Express.

”Nu respingeți filmul drept ficțiune, eu am trăit această istorie”, a scris ea în articol.
Imediat după publicarea cronicii ambasadorului, Chakraborty a comentat afirmațiile ambasadorului într-un video publicat pe Facebook.
”Eu condamn afirmația falsă făcuta în ziare de către ambasadorul norvegian.”
În același video, ea mai spune că ”guvernul norvegian continuă să disemineze minciuni la adresa mea”.

Băiatul ei nu avea patul său propriu.
Ambasadorul norvegian a declarat anterior pentru NRK că in film există mai multe erori. Printre altele faptul că ți se pot lua copiii dacă îi hrănești cu degetele sau dacă dorm noaptea în același pat. Același lucru l-a afirmat și în cronica sa publicată în ziarul indian.
Mama reacționează la aceste afirmații. În articolul publicat în The Indian Express, ea scrie printre altele: ”(…) raportul serviciului de protecție a copilului de la acea dată arată că fiul meu ”nu are propriul său pat” și că ”îl hrăneam cu forța”.
– Eu am toate documentele din caz și știu ce s-a întâmplat în realitate. Este eronat să spui că a-i da de mâncare cu mâna și că a dormi în același pat nu au avut importanță pentru caz. Eu cred că acest caz ar fi putut fi soluționat într-o manieră corectă dacă am fi primit recomandări de la serviciul de protecție a copilului cu privire la ceea ce am fi putut face altfel. Faptul că ne-au luat copiii ne-a distrus familia, spune Chkraborty la telefon din India, în dialog cu Aftenposten.

Până la urmă, cazul a fost soluționat prin faptul că un unchi din India a primit custodia copiilor care aveau vârste sub trei ani la momentul în care au fost luați de la mamă în 2011.
În urma unui proces în India, Chakraborty a redobândit custodia copiilor în 2013. Acum, fiica ei are 12 ani, iar fiul ei are 14 ani.
– Am avut custodia copiilor timp de 10 ani. Nu au existat niciun fel de probleme. Este ciudat că serviciul de protecție a copilului a considerat că copiii nu puteau locui cu noi, spune Chakraborty.
Dorește să ajute și alte familii
Ambasadorul Frydenlund caracterizează istoria filmului drept o ”narațiune falsă”. Chakraborty este foarte indignată de această caracterizare.
– Eu am trăit și știu că ceea ce arată acest film este adevărat. Am documentele din dosar. Am fugit după mașină când au plecat cu fiica mea, așa cum se vede și în film. De fapt, o mare parte din istorie a rămas nespusă pentru că nu poți pune totul într-un film de două ore și 15 minute.

(Foto Zee Studios/ Green Chili Entertaiment)
– Ambasada a reacționat la afirmația că ”cu cât mai mulți copii sunt puși în sistemul de asistență maternală, se câștigă mai mulți bani”. Ce poți spune despre asta?
– Ceea ce a vrut să se spună cu această afirmație a fost că familiile de asistență maternală primesc sume mari de bani de la stat. Când o familie primește un copil în asistență maternală, acei părinți primesc bani pentru a avea grijă de copil, răspunde Chakraborty.
Mama celor doi copii locuiește acum în zona New Delhi și a scris o carte despre cele întâmplate. Ea spune că obiectivul ei este de a ajuta alte familii.
– O mare parte din viața mea a fost distrusă din cauza acestui caz. Eu nu doresc să se întâmple așa ceva și altora. Pentru că sunt multe persoane de origine indiană și din alte părți care locuiesc în Norvegia. Angajamentul social creat de acest film arată cât de important este acest caz, a declarat femeia de 40 de ani.
sursa: Aftenposten.no
Recenzia filmului ”Mrs. Chatterjee vs. Norway” în Aftenposten.

Sot, tata, pedagog social, contributor si traducator