In ziua de 19. mai 2000, Stine Sofie (8 ani) si Lena (10) au fost violate si ucise in zona Baneheia din Kristiansan.
In luna septembrie a aceluias an, Viggo Kristiansen si Jan Helge Andersen au fost arestati. Ambii au fost acuzatii si mai tarziu condamnati la 21 de ani inchisoare cu regim special de detentie (Viggo Kristiansen) si 19 ani de inchisoare (Jan Helge Andersen) petnru violarea si uciderea celor doua fetite.
Noi metode de analiza a urmelor de ADN au dat rezultate decisive.
In data de 21.10.2022 Procurorul General al Norvegiei a solicitat achitarea lui Viggo Kristiansen.
Viggo Kristiansen si-a sustinut nevinovatia timp de 21 de ani.
Inca de la retinerea lui in anul 2000, Viggo Kristiansen a sustinut ca nu este vinovat. Dupa cinci incercari, dosarul penal a fost redeschis in luna februarie, anul trecut.
Acestea sunt punctele principale din dosarul „Baneheia”:
Fetitele au fost gasite violate si ucise
Stine Sofie Sørstrønen (8 ani) si Lena Sløgedal Paulsen (10 ani) erau la baie intr-un lac din zona Baneheia in data de 19 mai 2000.
Ele nu s-au mai intors acasa iar seara, ambele fetite au fost date disparute la politie.
Doua zile mai tarziu, fetitele au fost gasite violate si ucise
Cunoscuti in comunitatea locala
Timp de mai multa vreme, politia nu a avut suspecti in caz. In luna septembrie a aceluiasi an, doi prieteni, Viggo Kristiansen (la acea vreme 21 de ani) si Jan Helge Andersen (19 ani) au fost retinuti. Ambii erau cunoscuti in comunitatea locala.
Kristiansen a fost desemnat ca fiind acuzatul principal
Andersen a dat o marturisire completa inca de la inceputul anchetei. Kristiansen a negat tot timpul vinovatia penala.
Cel mai important motiv pentru care Kristiansen a fost condamnat la 21 de ani de inchisoare cu regim special de detentie la acea vreme, a fost ca fostul sau cel mai bun prieten a declarat ca Kristiansen a fost initiatorul si principalul om in comiterea crimelor.
Noile analize ADN nu au dat rezultate pozitive pentru Kristiansen
Nu au fost gasite niciodata dovezi tehnice care sa il lege pe Kristiansen de locul faptei.
Noile metode de analiza au aratat ca mai multe din urmele de ADN care au fost asigurate de pe corpul lui Lena Sløgedal Paulsen, il indica pe Andersen ca faptas.
Acest lucru este in contradictie cu declaratia sa anterioare si cu capatul de acuzare pentru care a fost condamnat la acea data.
In luna iulie 2022, a fost facut cunoscut faputl ca Andersen este acuzat de uciderea lui Lena Sløgedal Paulsen (10 ani), fapta pentru care initial fusese achitat.
Dovada ADN si dovada telefonului mobil au fost foarte controversate
Azi, cei care l-au ajutat pe Kristiansen sustin ca dovezile care au fost folosite impotriva lui nu sunt satisfacatoare.
- dovada ADN: Kristiansen a fost legat de locul faptei in 2000 printr-un profil de ADN denumit „allel” (variante genetice) care putea fi al lui dar si al peste 50 la suta din populatia de sex masculin. Noile investigatii au dezvaluit ca acest „allel” apartine mai multor persoane care au avut de-a face cu cadavrul fetitei, printre care si medicul legist.
- dovada telefonului mobil: Kristiansen declarase ca se afla la parintii sai in momentul crimelor si ca a folosit telefonul mobil in perioda de timp in care politia sustine ca s-ar fi petrecut crimele. Niciun expert nu a reusit sa obtina contact cu releul prin care Kristiansen a primit SMS-uri in acea seara, de la locul crimei.
Viggo Kristiansen a reusit redeschiderea dosarului sau la a cincea incercare
Deoarece Kristiansen a negat tot timpul orice legatura cu cazul, el a incercat de mai multe ori sa obtina redeschiderea dosarului sau la Comisia pentru redeschiderea dosarelor penale.
La a cincea incercare, in februarie 2021, el a fost auzit. la 1. iunie in acelasi an, el a fost eliberat in urma unei decizii a comisiei de apel a Curtii Supreme de Justitie.
Un punct central pentru decizia comisiei a fost dovada ADN, care in instanta fusese prezentata drept o confirmare sigura ca trebuia sa fi fost doua persoane prezente la locul crimei.
In urma proceselor penale in care cei doi au fost condamnati, o serie de experti au ajuns la concluzia ca dovada ADN era prea slaba pentru a se putea trage o astfel de concluzie.
Comisia considera ca Kristiansen are un alibi
Comform majoritatii comisiei, noile concluzii privind probele de ADN reduc gradul de credibilitate a lui Andersen, in aceslari timp in care intaresc proba telefonului mobile. Aparatorii lui Kristiansen sustin ca telefonul mobil ii ofera un alibie si au vorbit despre aceasta proba ca fiind una eliminatorie.
In noua ancheta, politia a plecat de la doua ipoteze: – ca cei doi au fost impreuna la crime – sau ca Andersen a actionat pe cont propriu.
Dupa o evaluare de ansamblu, Procurorul General spune ca declaratia lui Andersen se caracterizeaza prin inexactitati si o lipsa de credibilitate, intr-o asemenea masura incat cu greu i se poate acorda pondere pentru a-l incrimina pe Andersen.
Din evaluarea Procurorului General:
„Nu exista probe tehnice care sa il lege pe Viggo Kristiansen de locul crimei si de infractiunile comise. Nu putem vedea sa existe puncte clare de sustinere in dovezile tehnice care sa faca posibila concluzionarea cu faptul ca ar fi trebuit sa existe doi faptasi”.
Procurorul General isi cere scuze fata de Kristiansen si apropiatii lui.
Maurud isi cere scuze in cel mai profund mod fata de Kristiansen si familia lui.
– Acest caz a avut consecinte foarte tragice in special pentru Kristiansen, care a executat peste 20 de ani in inchisoare si astfel i-a fost rapita o mare parte din viata. Si familia lui a suferit o pierdere insemnata, spune el.
Procurorul General isi cere scuze si familiilor victimelor Lena Sløgedal Paulsen si Stine Sofie Sørstrønen.
– Am cea mai profunda simpatie pentru familiile victimelor, care au fost afectate de cele mai groaznice lucruri care li s-ar fi putut intampla.
sursa: TV2.no
13 puncte care pot rezolva cazul „Baneheia”
Timp de peste 20 de ani, Jan Helge Andersen a sustinut ca prietenul sau, Viggo Kristiansen, ar fi ucis-o pe Lena Sløgedal Paulsen (10), in timp ce el ar fi sezut cu spatele la el.
In noi declaratii date anul acesta, politia l-a confruntat pe Andersen cu un desen ramas pana acum necunoscut.
Noi analize arata ca ADN apartinand lui Jan Helge Andersen a fost gasit pe ambele victime din Baneheia – si ca nu s-a gasit ADN-ul lui Viggo Kristiansen.
13 puncte rosii pot decide dosarul „Baneheia”
In data de 18 octombrie 2021, Jan Helge Andersen se aseaza pe un scaun in una din incaperile de audiere de la sediul politiei din Grønland in Oslo. La acel moment, politia din Oslo se ocupase deja de aproximativ o jumatate de an de anchetarea cazului de la Baneheia.
Politia este bine pregatita. Multe mii de documente din ancheta anterioara au fost verificate minutios.
Si cel mai important lucru: Politia a efectuat noi analize a materialului biologic care nu mai fusese examinat pana atunci.
Audierea lui Andersen fusese amanata de mai multe ori pentru ca politia astepta rezultatele investigatiilor analitice.
Acum, politistii sunt pregatiti sa ii arate lui Andersen ce au gasit.
Andersen si politista care il va audia, se aseaza fiecare pe scaunul sau. Intre ei sta o masuta mica, rotunda. Camere de luat vederi si microfoane inregistreaza tot ce se intampla in incapere.
De asemenea, si avocatul lui Andersen, Svein Holden, este prezent.
Andersen este imbracat in pantaloni jeans si un tricou cu mode. Anchetatoarea este imbracata in negru si are cu sine un biblioraft plin cu documente.
Inainte de a incepe, ea ii spune lui Andersen ca urmeaza sa ii puna o serie de intrebari care pot fi percepute ca fiind neplacute.
„Toata chestia asta este neplacuta”, raspunde Andersen.
Aceasta este prima data, de la procesul de la Curtea de Apel din Agder in 2002, ca Andersen da o declaratie formala si detaliata despre ce considera el ca s-a intamplat.
TV2 cunoaste continutul tuturor interogatoriilor efectuate de catre politie lui Andersen.
In data de 19. mai 2000, Stine Sofie (8) si Lena (10) au fost violate si ucise in Baneheia.
Jan Helge Andersen a fost condamnat la 19 ani de inchisoare pentru a fi ucis fetita mai mica si pentru ca ar fi fost complice la violarea ambelor fetite. In acelasi timp, el a fost achitat de crima fetitei mai mari.
Fostul sau prieten, Viggo Kristiansen, a fost identificat de catre Andersen drept initiatorul si „omul principal”. Viggo Kristiansen a fost condamnat la 21 de ani de inchisoare cu regim special de detentie pentru uciderea si violul ambelor fetite.
La interogatoriile din 2021, Andersen si-a mentinut versiunea pe care o avusese timp de peste 20 de ani – anume ca Kristiansen a fost „omul principal”.
Anchetatoarea il lasa pe Andersen sa povesteasca liber. Abia cand termina el, ea il va confrunta cu dovezile.
TV2 a prezentat toate informatiile care reies in acest articol si avocatului lui Andersen, Svein Holden. Acesta nu a raspuns la solicitarile TV2.
La interogatoriu, Andersen povesteste ce considera el ca s-ar fi intamplat in seara zilei de 19 mai 2000.
El spune ca el si Kristiansen au intalnit fetitele la sud-vest de zona care se numeste „tredje stampe” – al treilea bazin din Baneheia, si ca Kristiansen a fost cel care le-a ademenit pe fetite sa intre in padure ca sa-l ajute sa caute niste pui de pisica.
Datorita modului in care Kristiansen s-ar fi comportat, Andersen a inceput sa isi dea seama ca „lucrurile nu sunt foarte bune”. Asta era ceva la ce el nu dorea sa fie spectator sau sa participe, spune el.
El declara mai departe ca s-a intors cu spatele cand a inteles ca Kristiansen se gandea sa abuzeze una din fetite. El s-a asezat cu spatel la ei, spune el.
Apoi, spune Andersen, Kristiansen l-ar fi obligat sa comita si el abuzuri sexuale.
El este nesigur care dintre fetite a abuzat-o sexual. Andersen a crezut intotdeauna ca „era cea mai mare dintre fete” dar, in timpul anchetei de acum 20 de ani, politia l-a convins ca trebuia sa fi fost fetita mai mica.
Astfel, el a acceptat acest lucur. El nu reuseste, oricum, sa revada vicitimele. Ele sunt „niste umbre gri”, explica el.
In legatura cu abuzul sexual in sine, Andersen explica faptul ca nu s-a simtit bine si ca doar dorea sa termine odata. A existat contact, dar nu mai mult decat doar „a atins-o”.
Dupa aceea s-a ridicat si si-a tras pantalonii la loc. Andersen nu are mai multe de spus in legatura cu rolul sau in abuzurile sexuale.
El sustine ca dupa accea Viggo Kristiansen a ucis-o pe fetita mai mare, inainte de al constrange prin amenintari pe Andersen sa o ucida pe cea mai mica. El mai spune ca, dupa crime, din reflex, s-a dus la Kristiansen, l-a impins si l-a intrebat „cu ce naiba se ocupa”.
Declaratia lui Andersen este conforma asteptarilor politistilor.
Inainte de a-i prezenta noile rezultate ale analizelor de ADN, anchetatoarea il intreaba deschis daca totusi ar fi fost posibil ca Andersen „sa fi atins” ambele fetite. El nu crede acest lucru si reuseste doar sa-si aminteasca faptul ca a abuzat sexual doar una din fetite.
Anchetatoarea repeta intrebarea, dar raspunsul ramane acelasi. Andersen este hotarat cand raspunde ca el nu „a atins” ambele fetite.
Acum, politia a auzit suficient. Anchetatoarea scoate la iveala noile informatii.
Lui Jan Helge Andersen i sunt prezentate pe rand rezultatele analizelor ADN, cu mai multe dintre ele el fusese confruntat deja.
De data aceasta insa, sunt prezentate rezultate proaspete ale analizelor ADN efectuate la victima mai mica. Analiza a fost efectuata cu metode moderne care ofera rezultate mai clare decat avea la dispozitie politia acum 20 de ani.
Pentru inceput, anchetatoare il intreaba pe Andersen cum a fost posibil ca ADN-ul lui sa fi ajuns in zona genitala a fetitei mai mici – fata de care el a negat ca ar fi abuzat-o sexual.
El raspunde ca „despre asta s-a spus ceva anterior”, dar el nu stie cu siguranta. Andersen neaga categoric ca ar fi facut asa ceva. El spune ca nu a facut nimic altceva decat ca a „atins-o” pe una din ele.
In acelasi timp, Andersen lanseaza o teorie cum ca Kristiansen ar fi luat cu el ADN-ul sau de la o victima la cealalata.
Acum, Jan Helge Andersen este informat ca au fost gasite sase mostre de ADN care il identifica pe el, si pe fetita cea mai mare. In instanta el fusese achitat de uciderea acesteia.
La acest moment, in noiembrie 2021, politia are in total 11 rezultate ADN care il identifica pe Andersen. Cinci dintre ele pe victima cea mai mica si sase pe victima mai mare.
Aceste rezultate il leaga astfel de ambele vicitime – nu doar de cea despre care el a recunoscut ca „ar fi atins-o”. Pentru prima data, Andersen este confruntat cu aceste rezultate.
Anchetatoarea il intreaba la ce se gandeste.
Andersen nu stie ce sa creada. Apoi spune ceva ce nu a mai spus niciodata pana acum.
Daca a abuzat sexual ambele fetite, trebuie sa fi avut un „black out”, pentru ca, daca asa sta treaba, el nu are nicio amintire a situatiei, spune el.
Politia ii cere sa vorbeasca despre fiecare din cele sase rezultate ale analizelor ADN de pe victima mai mare.
ADN – mostra 1
Haine pe partea superioara a corpului: Prima mostra a fost gasita pe maieul fetitei mai mari. Este vorba de un profil Y complet, ceea ce inseamna ca poate sa apartina doar lui Anderse, tatalui sau sau unei persoane aproapiate din familie de sex barbatesc.
Andersen raspunde ca aceasta urma trebuie sa fi ajuns acolo cand el si Kristiansen au mutat-o mai tarziu. Nu-si poate imagina alt motiv.
ADN – mostrele 2 si 3
Chilot: O mostra asemanatoare, cu profil Y a fost gasita in doua locuri pe chilotul fetitei mai mari.
Andersen nu stie cum se poate asa ceva. El spune ca incearca sa-si imagineze ce s-a intamplat in timpul acoperirii cadavrelor (cu crengi), dar nu stie. Ar fi doar sa ghiceasca, spune el.
Anchetatoarea ii reaminteste ce a declarat el insusi anterior, anume ca fetita mai mare era imbracata cu pantaloni cand au mutat-o. El raspunde ca este posibil ca pantalonii sa fi fost trasi in jos in timpul mutarii ei. Este singurl lucru pe care si-l poate inchipui.
ADN – mostra 4
Gura: Pe limba aceleiasi fetite a fost descoperit un profil de ADN despre care expertii spun ca ar corespunde cu profilul ADN al lui Jan Helge Andersen.
Andersen face ochi mari si raspunde „okey”, reiese din procesul verbal al audieiri. Nu poate sa-si explice acest fapt. „Pe limba ei? intreaba el.
Dupa ce isi mai revine putin, Andersen propune o teorie ca proba de ADN ar putea fi transpiratie din momentul in care au incercata sa mute cadavrele fetitelor sub o creanga. Nu poate sa inteleaga cum altfel s-ar fi putut intampla.
ADN – mostra 5
Mana dreapta: de asemenea, pe mana dreapta a fetitei mai mari, politia a descoperit un profil de ADN care, probabil, provin de la Andersen.
Locul in care au fost plasate cadavrele fetitelor nu era prea mare, spune Andersen. De aceea este posibil ca sa o fi atins pe fetita cea mai mare in timp ce o muta pe cea mai mica.
ADN – mostra 6
Zona genitala: Ultima proba de ADN a fost gasita in zona genitala a victimei. Proba a fost gasita aproximativ in acelasi loc ca la victima cea mai mica.
Andersen repeta ceea cea a mai spus si anterior: Ori este vorba de un abuz pe care l-a comis el, in care a avut un „black out”, ori este vorba de transfer de material genetic de catre Kristiansen.
El nu poate, in niciun fel, sa isi aduca aminte comiterea a doua abuzuri sexuale. El nu are „nici urma de amintire despre un alt abuz in acest moment”, spune el.
In cursul iernii, politia a investigat cazul mai departe si a urmarit o serie de urme. Se efectueaza analize diferite atat la Spitalul Universitar din Oslo cat si la laboratoare de specialitate din strainatate. Aceste investigatii vin suplimentar, pe langa cele efectuate in Spania si Suedia in timpul anchetei anterioare.
In martie 2022, dupa ce politia anchetase din nou cazul timp de un an, Jan Helge Andersen trebuie sa se intoarca la noi audieri.
Andersen, care intre timp a trait in libertate din momentul eliberarii din inchisoare in 2016, se reintoarce pentr audieri la sediul politiei din Oslo.
In timp ce el se afla in camera de audieri, politia intra in secret in locuinta sa. Acolo, politia compiaza tot continutul calculatorului sau.
De data aceasta, politia doreste ca Jan Helge Andersen sa declare detaliat despre ziua crimelor. Dar memoria s-a inrautatit rau, spune El. Andersen spune ca un medic crede ca el este prea tanar pentru a avea dementa, dar ca nu a fost investigat medical pentru dementa.
Politia pune totusi intrebari care solicita capacitatea lui de memorie.
Lui Andersen ii este prezentata o harta a zonei Baneheia. Locul faptei este marcat cu un stegulet. DUpa aceea, lui Andersesn i se cere sa deseneze pe harta traseul sau dupa comiterea crimelor.
El face o incercare, dar spune in acelasi timp ca nu este sigur de nimic. E mult de-atunci, subliniaza el.
Andersen primeste la inceput intrebari detaliate despre aceasta ruta, dar apoi, anchetatorul ii prezinta o alta harta. Aceasta harte ilustreaza ruta pe care el a declarat ca a mers cand a fost audiat in 2000.
Hartile sunt puse una langa alta.
TV2 a vazut ambele harti. Aceasta este o ilustratie a traseelor desenate pe cele doua harti:
Fara indoiala, traseele sunt foarte diferite. Anchetatoarea il intreaba pe Andersen ce parere are el despre acest lucur.
El spune ca au trecut foarte multi ani de la crime si ca sunt mai multe lucruri care i-au influentat memoria.
El crede ca politia ar trebui sa plece de la ceea ce a declarat in 2000, pentru ca acea declaratie a fost data la scurt timp dupa crime.
Cand Andersen reciteste procesul verbal al declaratiei, subliniaza ca era obosit cand i-au fost aratate hartile.
Andersen explica faptul ca el nu obisnuieste sa foloseasca harta, dar spune ca intelege faptul ca politia are nedumeriri legate de faptul ca cele doua trasee sunt atat de diferite. El mai psune ca nu ar fi trebuit sa deseneze din nou traseul acum, cand el este, totusi, atat de nesigur.
Pentru a clarifica aceste aspecte, anchetatoare il intreaba daca ar fi de acord sa participe la o noua reconstituire a faptelor. Politia doreste ca Andersen, impreuna cu ei, sa parcurga distanta pe care a parcurs-i in Baneheia, asa cum a facut-o si in 2000.
Andersen nu doreste acest lucru. El spune ca nu va mai merge „niciodata acolo sus”.
Politia il intreaba daca este de acord sa participe la o reconstituire a sirului evenimentelor, dar el nu doreste nici acest lucru.
Spune ca il doare burta doar sa vorbeasca despre asta.
20 iunie 2022 este una din cele mai calde zile in Oslo de pana acum. Mai multe medii de presa au aflat ce urmeaza sa se intample azi. Fotografii stau departe cand Andersen Intra pe poarta sediului politiei de la Grønland.
Acelasi inspector de politie il ia in primire si se aseaza in aceeasi incapere de audieri ca ultima data.
Azi, ea ii va dezvalui faptul ca politia a intrat in locuinta lui.
Cu putin inainte de pranz, anchetatoarea i spune lui Andersen ca el are acum un alt statut in caz. Acum el este acuzat de uciderea lui Lena Sløgedal Paulsen, fetita de uciderea careia el fusese, anterior, achitat. Temeiul acuzari este faptul ca politia, in secret, a intrat in locuinta lui si a facut investigatii.
In acelasi timp in care politia a pregatit ultima audiere, anchetatorii au asteptat si rezultatele ADN de la unul din cele mai importante centre de competenta din lume, in materie de analize de ADN.
La un laborator din Elvetia, geneticieni criminalisti au incercat cateva analize suplimentare.
Metodele folosite de ei, sunt descrise ca fiind inovatoare in testarea ADN-ului. Scopul acestor analize este de a face o ultima incercare de a clarifica daca exista indicii tehnice care sa arate in directia lui Viggo Kristiansen.
Raspunsul analizelor este negativ. Expertii nu au reusit sa faca analize complete si veridice ale ultimelor mostre, dar, conform informatiilor obtinute de TV2, rezultatele obtinute nu indica in directia lui Kristiansen.
In acest moment au fost facute noi descoperiri.
Acum politistii au in total 13 rezultate pozitive de ADN cu care vor il confrunte pe Andersen.
Drept urmare, politia are doar urme ale lui Jan Helge Andersen de la locul faptei in Baneheia.
Anchetatoarea pune o foaie de hartie pe masa. Pe foaie sunt doua siluete. Una din ele ilustreaza victima cea mi mica. Cealalta ilustreaza victima mai mare.
Pe cele doua figuri sunt aplicate in total 12 puncte rosii, care arata toate locurile in care a fost identificat pozitiv ADN-ul lui Andersen, din 2000 pana in iunie 2022.
Pe silueta fetitei mai mici sunt cinci puncte rosii. Toate sunt localizate in zona genitala. Pe silueta fetitei mai mari sunt opt puncte rosii. Trei in zona genitala, doua pe maini, doua pe spate si unul in gura.
TV2 a vazut desenul original. Ilustratia de mai jos arata unde au fost plasate punctele rosii pe siluetele din desenul politiei.
Pentru o ultima data i se reaminteste lui Jan Helge Andersen despre ceea ce a declarat acum aproape 22 de ani: Ca Viggo Kristiansen a fost persoana activa de la locul crimei. Dar ca, nu au fost gasite urme care sa-i apartina.
Acum, Andersen vine cu o teorie noua.
El spune ca nu poate povesti despre ceea ce Kristiansen a facut, pentru ca le statea cu spatele. In fapt, el nu stie cu siguranta daca Kristiansen a comis vreun abuz.
„El nu stie, pur si simplu, ce sa spuna in legatura cu faptul ca nu s-au gasit urme in urma lui Viggo” – este mentionat in procesul verbal al audierii.
In plus, politia ii prezinta rezultatele investigatiilor facute la Jan Helge Andersen acasa, cand au perchezitionat locuinta lui in timp ce el se afla la interogatoriu.
El afla acum ca politistii au copiat continutul calculatorului sau.
Cand anchetatoarea il intreaba ce parere are despre ceea ce au facut politistii, Andersen spune „probabil ati gasit multe acolo”.
Politista scoate o mapa cu aproximativ 40 de poze, gasite pe calculatorul lui Jan Helge Andersen. Sunt imagini sexualizate ale unor copii si toate sunt definite ca fiind ilegale de catre KRIPOS.
Atmosfera din camera de interogare este tensionata, iar lui Andersen ii ia foarte mult timp sa raspunda.
I se cere sa comenteze fiecare poza, la rand.
Perioade lungi de timp, Andersen, anchetatoare si avocatul Holden sed in incapere, fara sa rosteasca un singur cuvant.
Politia este foarte interesata de o fotografie care arata ceea ce pare a fi un viol comis intr-o padure. Imaginea este o captura de ecran dintr-un film mai lung cu continut pornografic.
Anchetatoarea subliniaza ca Andersen a fost condamnat pentru viol si crima intr-o padure.
El raspunde ca a vazut o parte din acel videoclip, dar ca descarca multe din care vede putin. Mai spune ca daca a descarcat ceva care se dovedeste a fi nepotrivit, el sterge imediat acel videoclip. A facut la fel si cu acest videoclip, spune el.
Anchetatoarea isi exprima ingrijorarea fata de de modul in care Andersen indrazneste sa acceseze site-uri de internet unde risca sa obtina astfel de imagini.
De asemenea, ea il intreaba pe Andersen ce crede el despre faputl ca au gasit aceste imagini acum, in 2022, in lumina faptului ca el a explicat anterior ca fapte precum uciderea si abuzurile sexuale asupra minorilor sunt „rele”.
Andersen recunoaste ca ar fi putut fi mai atent si ca ar fi trebuit sa respecte normele de conduita pe internet. El spune, de asemenea, ca acum nu se mai uita la astfel de site-uri, deoarece pe parcurs „au aparut tot mai multe imagini de acest gen”.
Ultimul interogatoriu se apropie de sfarsit.
Dar, inainte de a incheia audierea, anchetatoarea doreste sa mai abordeze un subiect cu Jan Helge Andersen. In audierile din octombrie el a oferit ipoteza de afi avut un „black out” la locul faptei.
Acum, anchetatoarea ii arata o imagine de la interogatoriul din toamna anului trecut.
Pe masuta din fata lui Andersen este o punga cu bomboane sarate de lemn dulce (lacris). Numele pungii de bomboane este tocmai „Blackout”.
Andersen spune ca nu s-a gandit la legatura asta pana acum. Acum intelege ca politia este nedumerita de acest aspect, dar este foarte clar ca numele pungii cu bomboane si declaratia sa nu au nicio legatura.
Politia considera oricum ca declaratia lui Andersen in legatura cu pierderea memoriei nu are nicio sustinere in cercetarile stiintifice din domeniu. El este confruntat cu acest lucru dar el nu are alte raspunsuri in afara de faptul ca spune adevarul legat de memoria sa deteriorata.
La final, anchetatoarea il intreaba daca mai are ceva de spus, dar nu are. Ii este recomandat sa ia legatura cu politia daca isi aminteste mai multe.
Pe langa lungile audieri ale lui Andersen, politia a efectuat o serie de pasi de ancheta in ultimul an si jumatate, care pun dosarul „Baneheia” intr-o lumina cu totul noua.
Printre altele, politia a fost preocupata sa verifice un aspect care era central in sentinta, si anume ca VIggo Kristiansen ar fi demonstrat un asa numit „modus operandi” pentru abuzuri sexuale, in timp ce Andersen nu ar fi avut asa ceva.
In timp ce Viggo Kristiansen ar recunoscut abuzuri repetate asupra unei fetite cu varsta intre 7 si 9 ani pe cand el insusi avea intre 15 si 17 ani, politia din Agder a sustinut ca Andersen nu avea un asemenea istoric care sa aiba relevanta pentru caz.
Acest aspect a fost si argumentul procuraturii atunci cand, in repetate randuri s-a opus redeschiderii si rejudecarii dosarului penal, solicitate de Viggo Kristiansen. Nu mai tarziu de 2019 sustinea prim-procurorul Erik Erland Holmen urmatoarele:
„Nu exista informatii din care sa reiasa ca Andersen ar fi abuzat sexual anterior persoane mature sau minori, sau ca ar fi avut un comportament amenintator sau violent. Nici nu a fost caracterizat de catre alte persoane drept agresiv, cu un comportament sexual agresiv sau care sa fie in special preocupat de minori”.
Surpriza a fost insa cu atat mai mare cand un anchetator de la politia din Oslo a facut o cautare de rutina in sistemele politiei si a descoperit un dosar ascus, ceea ce insemna ca era necesar un grad special de autorizare pentru deschiderea acelui dosar.
Astfel, Politia din Oslo a trebuit sa solicite colegilor din Agder accesul la acel dosar.
Dosarul arata ca Andersen fusese denuntat in 2009 pentru comiterea unui viol. Violul in sine ar fi fost comis inainte de crimele de la Baneheia, dar femeia care a depus denuntul a ales sa faca acest lucru abia multi ani mai tarziu. Andersen fusese audiat in legatura cu presupusul viol in timp ce executa pedeapsa primita in urma cazului Baneheia.
Dosarul fusese inchis de politie, dar femeia a primit ulterior 200.000 de coroane cu titlu de daune morale pentru ca o comisie a considerat ca „exista o probabilitate clara” ca ea spunea adevarul.
Cand Andersen a vost interogat despre acest denunt, el spunea ca nu isi aduce ce a declarat femeia. El crede ca „este foarte ciudat” si spune ca acuzatiile „inca il socheaza”.
Cand detaliile in jurul denuntului au fost cunoscute, prim-procurorul din Agder, Erik Erland Holmen a declarat public pe canalul TV2 ca el nu stiuse nimic despre acest dosar si a caracterizat situatia drept „foarte nefericita”.
Seful Comisiei de redeschidere a dosarelor penale de la acea data, Siv Hallgren, a spus ca aceasta informatie ar fi trebuit sa ajunga la comisia condusa de ea. Sectia de investigatii speciale a politiei a deschis o ancheta impotriva politiei din Agder.
Aceasta ancheta va dezvalui daca ofiterii de politie au ascuns informatii in mod deliberat sau nu.
Aceasta ancheta este inca in desfasurare.
De asemenea, politia investigheaza inca o acuzatie inca din perioada in care Andersen era minor. El, impreuna cu un prietene, ar fi comis un act sexual impotriva unei minore.
Andersen nu-si aminteste nimic despre incident. Nici macar nu-mi amintesc cine este fata, spune el.
Cand politia a demarat ancheta in anul 2021, a urmat mai multe piste. Printre martorii chemati la audieri s-au numarat si ofiterii de politie care i-au arestat pe Jan Helge Andersen si Viggo Kristiansen in septembrie 2000.
Cand Jan Helge a fost arestat in dormitorul sau, politistii au descoperit ca avea o pusca incarcata in spatele patului. Prin urmare, l-au incatusat imediat.
Politia l-a confruntat la interogatoriu cu acest amanunt. Andersen isi aminteste ca s-a trezit in momentul in care politistii au navalit la el in dormitor. Isi aminteste ca unul din ei a strigat: Fii atent la pusca din spatele patului!”.
In acelasi timp, Andersen spune ca dispozitivul de tragere al armei fusese inlaturat, astfel incat arma nu era functionala. Politia spune ca el isi aminteste gresit. Incarcatorul armei, cu gloante, era montat pe arma.
„Ok, asta a fost o mare prostie” raspunde Andersen. El intelege ca arma, intr-o asemenea situatie, putea fi perceputa drept amenintare, dar este clar ca el nu avea nicio intentie sa foloseasca arma nici impotriva politiei si nici impotriva sa insasi.
De asemenea, si politistii care l-au retinut pe Viggo Kristiansen au informatii interesante.
Unul din motivele pentru care Viggo Kristiansen a fost condamnat in dosarul Baneheia este faptul ca le, imediat dupa arestare a fi pus intrebarea: „a fost retinut si Jan Helge?”.
Aceasta intrebare a fost interpretata ca si cum cei doi ar fi fost partasi la fapt. In plus: Daca Viggo Kristiansen nu ar fi fost la locul crimei, cum ar fi putut sti ca prietenul sau e vinovat?
Acum, politia din Oslo a primit informatii care pun intrebarea lui Kristiansen intr-o lumina cu totul noua.
Politistii care l-au retinut pe Viggo Kristiansen, declara ca cu putin inainte de retinerea sa, i-au aratat un asa-numit ordin de retinere.
Pe acel ordin de retinere era trecut numele ambilor acuzati. Acest aspect poate explica de ce Kristiansen a intrebat daca si prietenul sau fusese arestat.
Politistii au declarat, la noile audieri, ca au fost critici la faptul ca ambele nume ale acuzatilor erau scrie pe ordin. Ei cred ca asta a fost o „eroare”.
In data de 2 septembrie politia districtului Oslo si procurorii au incheiat ancheta.
Vineri, 21.10.2022, Procurorul General al Norvegiei a solicitat achitarea lui Viggo Kristiansen. Motivatia este ca nu au fost gasite probe impotriva lui Viggo Kristiansen iar credibilitatea lui Andersen a fost slabita.
Sot, tata, pedagog social, contributor si traducator
