Un dor, de glia străbună
Și-un chin, în suflet apasă,
Mă vor să fim împreună,
Pământul mă cheamă ACASĂInima-mi bate, tresare din piept
Pașii ma duc pe ulița joasă.
La poartă ajung, privesc și aștept…
Dar, nimeni nu este ACASĂLa geamuri lumina e stinsă,
Din horn nu iese nici fum.
Zăpada căzută e neatinsă,
Pe prispă, în curte, pe drum.Un câine bătrân, doar el e stăpân.
Mai latră cu vocea lui groasă…
Imi spune parcă din ochi, să rămân,
Doar el, mai este ACASĂPrivesc îndelung, dar în zadar.
Pustiul, tăcerea, în suflet se lasă.
Mă pierd în trecut, ce chinuie iar…
Pământul mă vrea, mă cheama ACASĂ!
DANIELA SZABISAN
(Drepturi de autor rezervate)
Daniela Szabisan, originara din judetul Satu Mare, o poeta in devenire, a castigat mai multe concursuri de poezie in Romania. Ne-am gandit sa va facem cunostinta cu versurile ei, deoarece prin poezie ne sunt atinse coardele sensibile ale sentimentelor prin care trecem de-a lungul vietii. Dorul de „acasa” ar putea fi un asemenea sentiment.
Speram sa va placa!
Sot, tata, pedagog social, contributor si traducator
