Pentru inceput, acest material este scris de mine, nu este un articol publicat de altcineva si contine gandurile si opiniile mele, rezultate din interactiunile mele cu diversi angajati si angajatori, care au avut experiente neplacute.
Este posibil, ca si de-o parte si de cealalta, sa existe oameni care nu-mi vor impartasi parerile. Sper insa, ca voi, cititorii, va veti putea forma o opinie proprie.
Saptamana aceasta am fost, din nou, la tribunal intr-un proces civil in care muncitori romani isi cereau drepturile (bani de concediu, plata orelor suplimentare, plata salariului conform contractului), in timp ce de cealalta parte a mesei era un angajator care sustinea contrariul.
Nu am sa intru in detalii legate de acest caz, dar aceste situatii au inceput sa se inmulteasca.
Oameni in cautarea unei vieti mai bune aleg sa paraseasca tara si sa vina aici, in Vest, in acest caz Norvegia, pentru un salariu mai bun, conditii mai decente de viata si speranta de a-si putea intretine familia.
Mi-a fost dat sa intalnesc oameni care au muncit de la varsta adolescentei, altii cu copii mici acasa, altii singuri plecati in cautarea norocului. Numitorul lor comun e intotdeauna acelasi: munca si un salariu bun.
Ceea ce observ este ca, foarte des, oamenii sunt dispusi sa inchida ochii la multe lucruri, atata vreme cat aparent au un avantaj.
De exemplu:
ti se promite un loc de munca, in postura de necalificat, la o firma (curatenie, spalatorie, constructii), care pe langa munca iti promite si cazare, mancare si un salariu decent.
Ajungi aici si vezi ca lucrurile sunt „aproximativ” asa cum ti s-a promis: ai cazare, dar cu inca vreo 10 persoane, platesti pentru fiecare zi de cazare si pentru mancare, ti se promite un contract de munca pe care, insa, nu-l vezi decat cand l-ai semnat, fara sa stii ce semnezi si apoi te-apuci de munca in speranta ca peste o luna vei primi plata pentru munca prestata.
Surpriza vine cand ar trebui sa primesti salariul dar n-ai cont, pentru ca nu ai nici d-number, nici nu esti inregistrat la UDI si nici nu ai avut habar in ce te-ai bagat, bazandu-te pe promisiunea „sefului” ca va merge cu tine si va rezolva formalitatile.
Si atunci, iti primesti, daca esti norocos, salariul platit in numerar, sau in contul vreunui coleg care are cont. Sau nu-l primesti deloc. Pentru ca ti se spune ca trebuie sa ai cont, ca trebuie sa mergi sa faci hartii, etc.. sau esti lasat sa lucrezi „mocca” inca o luna, ca deh, acoperis deasupra capului ai, mancare este… Si mai stai, si mai astepti o luna in speranta ca va fi bine. Poate chiar doua…
Cand simti ca ti-a ajuns cutitul la os si rabdarea ti s-a sfarsit demult, il iei la intrebari pe „sef” iar acesta iti spune sec ca poti sa pleci. Atunci intelegi ca ai fost tras pe sfoara, exploatat, folosit si apoi, aruncat ca o carpa.
Unde ai gresit? Cum de-a putut sa ti se intample tocmai tie una ca asta?
Ei bine, problema ta este ca nu te-ai informat suficient si ai mers pe „incredere”. Pe increderea in amicul care si el si-a gasit tot asa ceva de munca, in cumnat, in cineva care stie pe cineva, in tine insuti ca stii cum merge treaba, desi n-ai habar… Pot fi multe explicatii, dar adevarul e ca nu stii. Ce anume? Nu stii mai nimic.
De exemplu:
- IN PRIMUL RAND: vino cu pasaport in Norvegia, nu cu CI. De ce? Pentru a deschide un cont la banca ai nevoie de pasaport. Daca nu iti deschizi cont, te faci pasibil sa fii una din victime.
- ca sa poti munci aici in Norvegia trebuie sa te inregistrezi la politie (UDI) ca cetatean SEE/UE in cautare de munca
- dupa inregistrare trebuie sa iti procuri „d-number” (numarul personal provizoriu)
- asigura-te ca in primele zile de munca (nu saptamani sau luni) semnezi un contract individual de munca (Arbeidsavtale). Daca „seful” nu iti ofera un contract de munca (temporar sau pe perioada nedeterminata) in primele zile de activitate – desi normalul este sa semnezi contractul inainte de a incepe munca – atunci esti pe cale sa devii victima
- asigura-te ca intelegi ce semnezi! Un contract de munca trebuie citit si inteles inainte de a-l semna. Nu stii sa vorbesti/citesti norvegiana? Gasesti pe cineva sa te ajute, intrebi, dar NU semnezi nici contract de munca, nici contract de chirie, nici orice alta hartie care solicita semnatura ta, pana nu ai inteles continutul!
- angajatorul trebuie sa te inregistreze, la angajare, in registrul de angajati (A-registeret) si sa plateasca impozit pentru ca tu lucrezi pentru el. El trebuie sa plateasca impozit si pentru munca prestata de tine. In plus el trebuie sa iti retina impozitul din salariu, (pe care e obligat să-l vireze autoritatii fiscale) si să-ți plătească salariul lunar net la data prevăzută in contract, in CONTUL TAU BANCAR, nu cash, nu in „natura” sau in alte feluri.
- La sfarsitul anului, angajatorul trebuie sa iti trimita un desfasurator cu salariul brut obtinut pe anul respectiv, suma retrasa sub forma de impozit la plata salariului (care a fost virata fiscului) si banii de concediu acumulati pe anul respectiv. Acest desfasurator –„Årsoppgave” il folosesti pentru a controla datele de pe declaratia fiscala pe care o primesti in anul urmator.
- asigura-te ca primesti fluturasul de salariu si ca suma de plata corespunde cu ce ai primit tu.
- Daca nu primesti fluturas de salariu (si nici celelalte enumerate mai sus nu sunt indeplinite) esti pe cale sa devii victima!
- Daca cele de mai sus nu corespund cu situatia ta, opreste-te din munca, nu lucra 3 luni in speranta ca se vor rezolva lucrurile! Tine cont, tu lucrezi ilegal in Norvegia fara sa fii inregistrat, fara d-number si risti sa nu fii platit!
Acum, nu numai angajatorii sunt diavolii in povestea asta, trebuie sa o spun raspicat.
Ca angajat, cu contract de munca si toate formalitatile puse la punct, ai si niste obligatii:
- sa respecti programul de munca
- sa fii constient ca nu poti pleca in Romania taman cand vrei tu (pentru ca ti-e dor de iubita, vrei la nunta sau altele) in afara concediului.
- perioada de concediu o planifici in colaborare cu angajatorul, sau cel putin in dialog cu acesta, nu pleci doar asa, ca oricum ai cateva zile de concediu si vrei sa le iei acum.
- in alta ordine de idei, in primul an de munca nu ai dobandit zile de concediu platite, deci nu ai concediu platit. Iar daca vrei sa iti iei cateva zile libere, trebuie sa faci asta in dialog si cu permisiunea angajatorului, nu cu „imi bag piciorul si plec”-atitudine, si sa fii constient de fapul ca e vorba de zile libere neplatite.
- in al doilea an de activitate la aceeasi firma ti-ai dobandit numarul legal de zile de concediu (in functie de cate luni ai lucrat). Daca ai lucrat tot anul, ai dreptul la 5 saptamani ( 25 de zile lucratoare).
- din nou, concediul tau depinde si de colegii tai, pentru ca nu esti singurul din firma, ca atunci ar fi ENK si ai fi propriul tau sef, deci toti isi depun dorintele de concediu si il primesc in functie de posibilitatile de personal.
- un alt aspect este cel al conditiilor din contract: termen de proba (6 luni), rezilierea contractului de munca (1 luna sau trei luni) si alte prevederi pe care le-ai semnat si tu.
- daca te astepti ca angajatorul sa le respecte, va trebui sa iti respecti si tu partea ta, altfel, contractul nu mai e valabil. Iar daca tu iti incalci contractul vei avea niste explicatii de dat si poate nu iti vei primi salariul restant sau banii de concediu pana nu clarifici situatia cu (fostul) sef.
- daca primesti o oferta pentru un loc mai bun de munca, poti sa o accepti cu specificarea ca ai un termen de reziliere pe care trebuie sa il respecti. Este corect atat fata de actualul angajator cat si fata de viitorul angajator.
- daca noul angajator te pune sub presiune „ori vii acum ori deloc” te asigur ca e bine sa nu pleci, pentru ca iti cere sa fii iloial si sa incalci contractul, ceea ce inseamna ca si el este predispus la asemenea lucruri, dar in dauna ta.
Cateva sfaturi la urma urmei:
- completeaza in fiecare zi numarul de ore lucrate: data, de la, pana la, unde (locatia), ca un fel de jurnal – in cazul unui conflict de munca, orele scrise „din amintiri” nu conteaza ca proba!
- relatia de munca dintre tine si angajator este una bazata pe respect, incredere si loialitate. Daca nu e asa, ori esti la angajatorul gresit ori trebuie sa-ti faci o introspectie.
- intreaba cand nu stii ceva.
- niciodata sa nu-ti fie rusine sa recunosti ca nu stii un anumit lucru, cel mai rau lucru care ti se poate intampla este sa ajungi sa il inveti.
- este responsabilitatea ta sa te informezi in legatura cu legislatia privind statutul tau in Norvegia, munca, impozite, scoala si celelalte aspecte importante pentru viata din Norvegia.
- munca la negru este considerata o infractiune, iar folosirea fortei de munca „la negru” este de asemenea o infractiune si se pedepsec ca atare.
- daca esti intr-o situatie asemanatoare cu cea descrisa mai sus (angajatorul refuza sa te plateasca pentru orele lucrate, ore suplimentare sau bani de concediu) apeleaza la Arbeidstilsynet, Skatteetaten, NAV si la politie.
- daca nu ti-ai respectat contractul de munca si pleci hai-hui in lume, nu merita sa mergi la politie, mai bine ia legatura cu angajatorul si gaseste o solutie prin care sa rezolvati impreuna situatia. Poate mai trebuie sa lucrezi termenul care corespunde perioadei de reziliere a contractului.
Imi doresc din suflet sa puteti evita situatii nedorite, munca „degeaba” , munca „la negru”, dar si angajati/angajatori neloiali si indisciplinati.
Va doresc din suflet sa reusiti, atat in obtinerea unui loc de munca decent, platit corect si care sa va asigure un trai decent, iar pentru angajatori, va doresc sa reusiti sa va indepliniti visul de a detine o firma prospera, cu oameni priceputi si harnici.
Numai de bine,
Daniel Solheim
Sot, tata, pedagog social, contributor si traducator
