Acest text nu este tradus, este contributia mea proprie.
Ti s-a intamplat, probabil, sa-i vezi pe strazi.
Probabil ti s-a intamplat sa te uiti in jur si sa te gandesti cum sa treci pe celalalt trotuar, ca sa nu trebuiasca sa le vorbesti, sau sa nu te auda ca vorbesti romaneste.
Probabil i-ai compatimit sau, si mai probabil, i-ai dispretuit pentru ca iti pateaza renumele de roman stabilit aici, indiferent ca esti temporar sau definitiv.
Vorbesc de unul din ei, da, dintre acei cersetori pe langa care ti se intampla sa treci.
Azi am sa va scriu, inca odata, despre Gigel.
Gigel a venit in Norvegia, ca vai de capul lui, ca sa-si faca niste bani. Nu stia limba, nu stia cum sa procedeze ca sa-si gaseasca un loc de munca, desi muncise acasa de la o varsta frageda.
E bine de stiut ca nu toti se feresc de munca, adica romii. Stiu, imi veti spune ca exceptia intareste regula. Probabil. Dar azi vorbim despre exceptie.
Gigel – Exceptia de la regula.
Am mai scris un articol despre el, in care era prezentata mai amplu intreaga lui istorie si i-am luat si un interviu pe care il gasiti aici: Gigel si Mona Lisa.
Gigel este exceptia pentru ca cineva i-a dat o sansa. Cineva i-a intins o mana, l-a vazut acolo stand la Teatrul National si a indraznit sa il priveasca ca pe un om.
Acum, Gigel nu numai ca lucreaza constiincios ca sa-si intretina familia, ci intinde nu numai o mana, ci pe ambele catre cei care nu vor ajunge niciodata sa puna piciorul peste granita Romaniei in cautarea monezilor sau bancnotelor de euro sau de coroane.
Acum, GIgel este cel care, asa cum poate el, strange, aduna, pune in miscare o intreaga masinarie care are un singur scop: ajutoarea tuturor celor care au nevoie de ajutor: bolnavi, varstnici, saraci, copii, persoane cu handicap sau simpli cetateni.
„O paine calda” este ideea lui Gigel de a aduce „painea cea de toate zilele” in casele celor care nu sunt in stare sa si-o cumpere, fie ca nu pot ajunge pana la magazin din cauza bolii, a varstei sau, pur si simplu a saraciei.
Trei judete diferite: Galati, Constanta si Teleorman au acum comune in care, de doua ori pe saptamana, sunt distribuite sute de paini la familii sarmane, cu copii, batrani, bolnavi.
In primavara, dupa ce incepuse razboiul din Ucraina, Gigel m-a sunat si mi-a spus ca are pregatite ajutoare pentru Romania si Ucraina. Era atunci al saptelea TIR care urma sa plece spre Romania si de-acolo spre Ucraina. Am fost si m-am convins cu ochii mei (si cu lentila camerelor video) de imensa munca depusa de acest om in folosul altora.
La inceput, si-a inghesuit intr-un microbuz, pe langa sotie si cei doi copii, tot felul de lucruri folositoare si utile pentru sarmanii pe care ii intalnea in Romania.
Apoi a gasit solutia de a depozita cantitati mai mari de haine, incaltaminte, carucioare cu rotile, conserve si alimente neperisabile, pe care apoi sa le incarce intr-un mijloc de transport mai mare. Asa a inceput colaborarea cu Gelu Cimpean, un transportator roman care s-a ingrijit ca toate lucrurile sa ajunga la destinatie.
Iar colaborarea cu Gelu Cimpian a continuat si la cel de-al optulea transport, care a plecat ieri spre Romania.
Opt tiruri!
Am incercat ieri sa privesc si sa masor cu pasii cat de lung e un tir. Si cate lucruri incap in el. Toate, sau aproape toate au trecut prin mainile lui Gigel, ale sotiei sale sau ale voluntarilor romani care vin si-l ajuta la incarcat. Unii dintre voi, care ati lucrat pe un asemenea mastodont, stiti cu siguranta si tonajul si numarul de metri al remorcii. Ieri, ca si de celelalte dati, a fost plina!
Opt tiruri!
Omul nu a castigat la loto, desi poate ar fi meritat.
Daca stai de vorba cu Gigel, emana atata incredere si bucurie ca poate sa faca asa ceva incat e mai molipsitor decat Covidul. Omul e plin de bucurie. Stand de vorba cu el, nu-mi vine sa cred. E bland, vorbeste repede dar cu blandete. Cumva, chiar daca e stresat si se gandeste la cinci lucruri deodata, cand vorbeste cu tine, e destins. E pace peste el. Pare un paradox!
Ieri, cand am filmat, treceau mai toate mesajele pe la el. Unde sa se puna bicicletele, care saci vor fi pusi unde, unde vor sta saltelele si ce-i cu carucioarele cu rotile. Zumzaie ca o albina, dar blandetea si bucuria care i se citesc in ochi si i se aud in glas te dezarmeaza complet.
Si-a luat cateva minute sa stea de vorba cu noi. Angi lucreaza la materialul filmat. Azi voi pune doar un teaser pentru ca ne ia timp pana ce va fi gata editarea video a intregului material.
Dar, gandeste-te putin.
Ce inseamna un om caruia indraznesti sa-i redai demnitatea de om?
Ce potential exista intr-un om in care indraznesti sa crezi?
Daca un singur om este in stare sa puna in miscare atat de mult si sute, mii de oameni acolo, in Romania, beneficiaza de munca lui, ce am putea face daca am fi mai multi?
Mai jos, ai ocazia sa te implici si tu:
Daca doresti sa contribui pentru acoperirea cheltuielior de transport poti face o donatie aici:
Numar de cont: 1506 27 40016
VIPPS Grønne Bror – #572771
Revolut: http://revolut.me/gronnebror/ +4 0763 153 843
Iti multumim ca te implici si tu!
Daca doresti sa te implici si ai posibilitatea de a procura haine, alimente, incaltaminte, pampersi pentru copii/adulti, saltele, paturi, lenjerie de pat, carucioare cu rotile, walkere sau alte echipamente pentru bolnavi sau persoane cu dizabilitati, ia legatura cu Gigel la asociatia Grønne Bror la numarul 473 55 365.
Viziteaza si paginile de Facebook :
https://www.facebook.com/GronneBror (limba norvegiana)
https://www.facebook.com/loveisinaction (limba romana)
Sot, tata, pedagog social, contributor si traducator
