Când trăiești pe meleaguri străine, dorești să simți acel sentiment puternic de „acasă” și dorești să-l regăsești în țara străină care de-a adoptat. Dacă nu îl găsești, ti-e dor.
Ti-e dor de graiul romanesc, de oameni care vorbesc, gândesc și trăiesc asemănător ție, oameni care poarta același dor în suflet.
Poate că începi să mergi mai des acasă, în România, și prețuiești mai mult mâncarea făcută de mama sau de bunica, îți aduci aminte de sărbătorile în care te îmbrăcai frumos și mergeai cu familia la biserică, te rugai pentru cei dragi sau vizitai mormintele celor plecați de-a lungul anilor.
Dar dorul rămâne.
Am făcut această introducere pentru că am avut ocazia să mă întâlnesc cu două comunități românești în ultimele săptămâni, comunitatea adventistă și biserica ”Speranța”, ambele în Oslo. Experiențele avute acolo, alături de membri ai comunității românești din Norvegia, au fost cât se poate de frumoase.
Unul din aceste evenimente a avut loc duminică, 18 septembrie, când comunitatea din cadrul și din jurul bisericii ”Speranța” din Oslo s-a întâlnit pentru a sărbători aniversarea a zece ani de la înființarea acestei comunități neoprotestante în capitala Norvegiei.
Acum zece ani, un grup de oameni tineri, ajunși în Norvegia din diferite colțuri ale României, au dorit să facă ceva mai mult decât doar să se întâlnească în familiile lor și au pus astfel bazele acestei tinere comunități.
Vorbesc de o comunitate tânără pentru că vârsta lor medie se afla undeva în jurul a treizeci de ani. Oameni tineri care lucrează în diferite domenii sau care fac studii, plini de energie și de dorința de a face un lucru nobil: acela de a aduce SPERANȚĂ celor care au nevoie, prin ceea ce au ei la îndemână, anume Cuvântul lui Dumnezeu.
Ei și-au dorit ca această comunitate să fie un loc al speranței, în care să fii binevenit, oricine ai fi.
Din cei aproximativ patruzeci de tineri, tinere și familii, au ajuns după zece ani la un număr cu mult peste dublu, cel puțin din ceea ce am văzut noi duminică. O altă schimbare frumoasă față de începuturi este mulțimea de copii care mișunau printre rândurile de scaune și care ne-au fermecat cu câteva imnuri frumoase mai târziu, în timpul programului.
Pentru că ei demonstrează, de fapt, că în ciuda faptului că trăiesc în ”bejenie”, viața poate fi și frumoasă și împlinită atunci când o împartășești cu alții și când ai o speranță vie, fundamentată nu în coroane sau alte bogății, ci în Dumnezeu.
Am pășit pragul clădirii din Akersgata 74, aflată la doar opt minute de mers pe jos de artera pietonala Karl Johans gate din inima capitalei Oslo și am fost întâmpinați de oameni tineri care ne-au zâmbit și ne-au primit cu drag. Am pășit în forfota caracteristică unei zile de sărbătoare întâlnind părinți, copii, tineri și tinere, adolescenți, prieteni și cunoscuți. Senzatia era una placută, caldă, de ”acasă”. Ne aflam, de fapt, într-o Românie în miniatură!
Câteva clipe mai târziu, când am intrat în sala pe care biserica ”Speranța” o are la dispoziție, am fost întâmpinați de glasuri cristaline de copii care tocmai cântau un imn. Ne-am așezat și ne-am lăsat fermecați de vocile lor.
Cu o punctualitate aproape ”norvegiană”, Florin Pop, care împreună cu Iosif Spinu constituie echipa de lideri ai comunității, a început programul de aniversare făcând o scurtă retrospectivă a comunității și prezentând ”o carte de aducere aminte” – o revistă cu număr limitat de exemplare în care au fost adunate experiențele, bucuriile și provocările comunității de-a lungul celor zece ani de existență.
Fiind trecut de linia magica a celor 50 de ani, când mă uitam în jur vedeam doar tineri, implicați în buna desfașurare a evenimentului, atât din punct de vedere tehnic, audio-vizual cât și în ce privește echipa muzicală. A fost o plăcere să-i asculți și să cânți alături de ei.
De-a lungul unei perioade de zece ani, se întâmplă multe. Unii au decis să se reîntoarcă în România, alții au venit în Norvegia și s-au alăturat acestei comunități. Deci ea se află într-o perpetuă schimbare și creștere.
Marcel Creț, unul din fondatorii acestei comunități a venit special pentru a participa la această sărbătoare, aducând un scurt salut comunității și încurajarea ca ei să continue mai departe această activitate frumoasă și importantă pentu comunitatea românească din Norvegia.
Un alt om deosebit, pe care am avut plăcerea să-l întâlnesc și cu alte ocazii, a participat și el la această aniversare. Călin Mocan, pastor și ghid spiritual, locuiește și își desfășoară activitatea pastorală în județul Bihor, dar are un loc special în inima sa pentru comunitatea din Oslo, pe care o și are în grija sa. El a adus mesajul principal al zilei de sărbătoare, al cărui esență a fost nevoia noastră de schimbare, de creștere, pentru a menține o relație vie și caldă cu Dumnezeu, sursa SPERANȚEI noastre.
Întreaga comunitate s-a bucurat și de prezența domnului ambasador al României la Oslo, domnul Cristian Badescu, care a ținut să felicite comunitatea bisericii ”Speranța” cu această ocazie reiterând, de asemenea, dorința Ambasadei României și a echipei secției consulare de a sta la dispoziția cetățenilor români din Norvegia și, nu mai puțin, dorința de a colabora cu toate comunitățile românești din Norvegia în diferite proiecte de interes pentru românii aflați aici.
Sărbătoarea a continuat, după încheierea programului, cu o masă bogată cu specific românesc, pregatită de tinerele gospodine din comunitatea Speranța. A fost un timp plăcut de socializare, care a comfirmat încă odată importanța unor astfel de activități pentru comunitatea românească.
Biserica „Speranța” dorește să fie o mână întinsă spre oameni, caldă, dornică de a ajuta, de a mângâia și de a face binele tuturor celor care au nevoie, dar și un loc în care să poți fi încurajat să găsești drumul spre o credință vie, să poți fi restaurat, să-ti poți recâștiga încrederea în Dumnezeu, în tine însuți și în oamenii din jurul tău.
Iar când simți ca singurătatea, nesiguranța, grija sau, pur și simplu, dorul te copleșesc, îndrăznește să faci o vizită în această comunitate.
Vei fi întotdeauna binevenit!
Pentru cei care doresc să viziteze biserica „Speranța” Oslo:
Akersgata 74, 0180 Oslo
Program: Duminica, de la orele 11.00
Facebook: Biserica ”Speranța” Oslo
Sot, tata, pedagog social, contributor si traducator
