Asistent medical in Norvegia – Povestea lui David Dura

David Dura este un tânăr ambițios care lucrează ca asistent medical în sistemul sanitar norvegian și care s-a adaptat foarte bine acestuia, iar munca și perseverența i-au adus doar recomandări atât din partea norvegienilor cât și din partea românilor.

David doreste sa impartaseasca si altora experienta prin care a trecut, cu speranta ca, astfel va putea ajuta si alti romani care doresc sa vina si sa lucreze aici in domeniul medical.

Cum ai ajuns în Norvegia și de ce Norvegia?

«Incă din perioada liceului am început să simt (mai mult) ce înseamnă să ai responsabilități, dar în special neajunsuri și o oarecare limitate a posibilităților atât profesionale dar mai ales financiare, așa că am început să mă interesez despre “cum e viața prin afară” și am început investigați intense în căutarea unei țări potrivite pentru mine, una care să își respecte cetățenii, să le ofere condiți din toate punctele de vedere și evident o provocare.

Câțiva ani mai târziu, prin anul 2 la postliceală, am ales Danemarca deoarece am 2 prieteni (Carmen Maria Male si Istvan Vanyi) stabiliți acolo și mi-au oferit multe informații “din interior”, iar argumentul cel mai determinant fiind «dacă cade o persoană pe stradă toți vor sări în ajutor», dar din păcate singur e destul de greu neștiind legislația și bineînțeles limba.

Câteva luni mai târziu am aflat de o agenție de recrutare care activează în România și oferă sprijin pentru învățarea limbii norvegiene și acte (autorizația de asistent medical). Această agenție se numește Focus Care. (*Interviul nu este o reclamă pentru Focus Care prin urmare eu,  David Dura nu imi asum nici o răspundere pentru viitoarele experiențe ale altor persoane. Numele agenției a fost publicat pentru simplul motiv de a evita mesajele cu acest interes.)

De precizat faptul că am fost extrem de sceptic deoarece erau extrem de puține informați despre Norvegia în momentul respectiv pe internet, despre agenții de recrutare, despre sistem și actele necesare deoarece Norvegia nu este membră a Uniunii Europene ci doar a Spațiului European. Dar în ziua de azi informația este și va fi mult mai vastă, în special pe portalnorvegia.com.

Impreună cu bunul meu prieten și coleg de mai bine de 10 ani (Valentin Zernyi) am decis să încercăm (ca la loto) cu agenția respectivă, începand o perioada lungă de întrebări și un proces intens care s-a finalizat cu angajarea în sistemul norvegian ca asistenți medicali și nu regretăm deloc decizia luată.»

Care a fost prima părere despre limba norvegiană, cum ai învățat-o și ce părere ai despre dialectele acesteia?

«Nu am avut și nu am nici în prezent o părere proastă, deoarece am fost foarte motivat de a o învăța știind că acesta este cel mai critic pas pentru o adaptare mai rapidă în Norvegia. Pentru cei care nu știu, norvegiana este o îmbinare a limbii germane cu engleza și este foarte asemănătoare cu daneza și suedeza.

Am început să învăț în cadrul agenției și am început cu 1 curs pe săptămâna care a fost online, iar profesoara fiind din România (Teodora Pop) a făcut procesul mult mai ușor. Iar pe parcurs am ajuns să avem 2 cursuri pe săptămână iar spre final, am participat la un curs intensiv de 3 săptămâni, tot procesul a durat puțin peste 1 an de zile și în paralel cu ultimul an la postliceală.

Acesta a fost cazul meu și al lui Valentin, mult mai greu față de cum este acum. În momentul actual pregătirea este mult mai intensă și bine structurată, proiectul fiind denumit FocusCare Akademi. Eu am ales să învățat și în paralel, recitind ceea ce scriam la cursuri, urmărind seriale, documentare, citind știri, interviuri și bineînțeles studiind gramatica.

Pe parcursul procesului am întâlnit-o pe Mindák Renáta Tünde care a ales aceași agenție cu 1 an înaintea noastră (Renata fiind colegă de clasă cu Valentin la postliceală). Spre final am ajuns să fim 3 persoane (Eu, Valentin și Renata) din același județ (Satu Mare), toți de la aceași postliceală și ne-am hotărât să comunicăm între noi în norvegiană (după posibilități evident), dar în cele din urmă am reușit și am ajuns și la 1-2 ore de conversație zilnică timp de câteva săptămâni, asta pe lângă cursul oferit de agenție, orelor din cadrul postlicealei și în unele cazuri, al serviciului și evident al timpului nostru liber.

Dialectele diferă de la oraș la oraș, în unele cazuri și de la comună la comună. În principiu la început este mai greu de înțeles deoarece au o pronunție diferită sau este o prescurtare a cuvântului + diferite expresii, dar te obișnuiești cu timpul, nu este ceva imposibil. Într-adevăr poate să fie frustrant la început deoarece comunicarea poate deveni dificilă.»

Care au fost experiențele tale și primul impact cu societatea, cu oamenii?

«Primul impact a fost o practică de 3 săptămâni (tot oferit de agenție) pentru a ne adapta mai rapid sistemului scandinav. Nu vreau să sune a laudă, dar în Norvegia am ajuns foarte bine pregătit, în special psihic, dar și lingvistic și teoric din punct de vedere al procedurilor medicale deoarece acesta mi-a fost scopul.

Cât despre sistem, am să încerc să fiu scurt și la obiect: aici beneficiezi de toate condițiile ceea ce înseamnă că treaba trebuie făcută ca la carte. Oamenii, sunt tot oameni, diferența este că tu ești acel “imigrant” care trebuie să dovedească că știe, că comunică, că vrea să facă și cel mai important, că e interesat deoarece nu există “merge și așa” și se investighează fiecare amănunt, în cazul de față, fiecare simptom.»

Se spune despre norvegieni/danezi/suedezi că sunt «reci», este adevărat acest lucru?

«Pe această temă am discutat cu foarte multe persoane și am auzit foarte multe variante de-a lungul timpului, și menționez acest lucru deoarece vreau să ofer un răspuns general: Eu n-aș spune tocmai că sunt “reci” ci mai degrabă retrași deoarece ei nu te cunosc, nu au de unde să știe cum te comporți și cum (re)acționezi, iar în ziua de azi nu se poate ca cineva să se deschidă complet oricărei persoane.

Odata ce ajungi să îi cunoști și să le câștigi încrederea vei observa că aceea «răceală scandinavă» e normală până la urmă urmei. Se spune că dacă caștigi încrederea unei persoane din scandinavia ai caștigat un prieten pe viață.»

Unde ai lucrat până în prezent și care au fost experiențele tale?

«Până în prezent am schimbat 4 locuri de muncă în nici 14 luni, și nu, nu din cauza că nu m-am adaptat. Le-am schimbat deoarece voiam să acumulez cât mai multe informații și experiențe într-un termen cât mai scurt, iar acest lucru este posibil deoarece lucrez ca «vikar».

Practic sunt acolo pentru o anumită perioada de timp, în general câteva luni. Am început în zona Trondheim, la un azil de bătrâni, apoi în zona Bergen, la asistență la domiciliu, în zona Stavanger la azil de bătrâni, iar în momentul actual (mai 2021) din nou în zona Trondheim la asistență la domiciliu.

Experiențele personale sunt în procent de 95% doar plăcute în ciuda faptului că apar mereu diferite situații plăcute și mai puțin neplăcute, aparatură medicală e foarte diversificată și vastă, iar sistemul medical foarte complex. Se pune accent foarte mare pe muncă în echipă ca totul să funcționeze «ca un ceas elvețian», ești încurajat și nu este o rușine să întrebi (ori de câte ori este nevoie) în situațiile unde nu ști sau nu înțelegi.

Menționez și o parte negativă și foarte importantă: a exista și va exista mereu stress și presiune, în special a timpului, când începi un nou loc de muncă deoarece locația, personalul, pacienți și rutina sunt total diferite, iar unele proceduri pot să fie diferite.»

Care este diferența dintre un «vikar» și «fast»?

«Am să exemplific prin 3 puncte simple și concrete:

1. Vikar înseamnă angajat temporar, angajat pe o perioadă determinată, 1-3-6-12 luni (dar sunt persoane care au stat ani de zile în același loc) în funcție de bugetul comunei și necesitate. Poți să fi «Vikar» cu un angajator privat (agenție de ocupare a forței de muncă) sau angajat direct la comună sau stat.

2. Fast înseamnă angajat permanent, angajat pe o perioadă nedeterminată. Ca Vikar poți lucra și 60 de ore pe săptămâna în unele perioade, iar ca Fast 35,5 de ore pe săptămână sau o medie de 150-155 de ore lunar cu tot cu pauzele incluse.

3. Ca vikar poți să ai mai multe zile de concediu pe an deoarece tu ești plătit atât cât lucrezi, prin urmare în concediu/zile libere nu ești plătit dar acest fapt se compensează cu suplimentarele care generează un venit mai mare în unele luni.

De exemplu: poți să fi în concediu/liber 2-3 luni pe an și să lucrezi doar 9-10 luni. În cele 9-10 luni poți să câștigi cât pentru 12 deoarece lucrezi mai mult în unele luni. Bani de concediu se primesc în ambele cazuri, acesta este de 12% din venitul anual precedent.»

Ce sfaturi ai avea pentru cei care vor să ajungă în Norvegia sau să emigreze?

«În primul rând, limba este vitală în orice domeniu și în orice țară. În al doilea rând, adaptarea este cheia, fiecare țara are un sistem, o rutină pe care tu trebuie să o urmezi. Iar ca sfat universal, ziua are 24 de ore, indiferent cât lucrezi, ce probleme ai sau nu ai, nu există nici o scuză precum celebrul “nu am timp” sau “sunt obosit”.

Dacă îți dorești ceva, bani, timp, libertate și/sau siguranță nu există scuze, doar motivație insuficientă. Eu susțin că singurătatea este cel mai mare impediment, niciodată nu a fost și nu va fi ușor să fi singur într-o țară străină unde totul este nou, așadar, cel mai important lucru este să te dedici, trup și suflet, în orice lucru pe care îl faci deoarece o faci pentru tine.

După un timp banii nu vor mai fi pe primul loc deoarece îi vei avea, prin urmare trebuie să găsești plăcerea și motivația ca să ai continuitate.»

Cum vezi tu Norvegia în momentul actual?

«Norvegia o văd într-o schimbare și evoluție continuă spre digitalizare și eficiență, de la mașini electrice până la sistemele publice, totul se tehnologizează și migrează către online. Este o țară unde poți să te simți în siguranță și să simți și siguranța zilei de mâine, asta din păcate nu am cum să o explic în cuvinte.

Posibilități pentru a alege o profesie și/sau posibilitatea de a avansa într-o profesie și a schimba profesia/specializarea. Iar pentru mine Norvegia este țara în care avantajele sunt mai multe decât dezavantajele raportat la ceea ce îmi doresc și totodata locul unde mi-am dobândit independența din toate punctele de vedere, dar nu am să intru în detali.»

Care ar fi și dezavantajele în Norvegia?

«Aici depinde foarte mult de fiecare persoană și de așteptările acesteia. Datorită poziționări geografice vremea e primul factor, în majoritatea zonelor sunt uneori și 4 anotimpuri într-o zi sau săptamână.

(Ca un sfat: mereu puteți începe o conversație despre vreme, în special când este soare)

Sistemul de taxe, care este unul progresiv, iar impozitul se găsește în orice și peste tot, de aceea traiul de zi cu zi în Norvegia este scump. Statul taxează tot și nu îi iartă pe cei care vor să scape de taxe prin mijloace ilegale.

Și nu în ultimul rând, răbdarea care va fi mereu pusă la încercare. Unele procese, în special cele cu actele durează destul mult, dar în Norvegia trebuie acordat timp pentru un lucru bine făcut până la final.

Prin urmare, orice decizie trebuie gândită și dovedită prin fapte și susținută constant prin muncă, ambiție, motivație și plăcere.

Prin acest interviu, eu, David Dura, țin să le mulțumesc tuturor persoanelor din România și din Norvegia cu care am interacționat deoarece am incercat să învăț de la fiecare câte ceva.»

Ii multumim tanarului David pentru ca a impartasit cu noi experienta lui. Suntem constienti ca nu a fost usor pentru el sa ajunga intr-o tara straina si sa inceapa o viata pe propriile picioare fara sprijinul familiei.

Cu atat mai mult, este de remarcat faptul ca David a depus mult efort si perseverenta pentru a-si atinge scopul si continua cu aceeasi pasiune sa lucreze si sa se integreze in Norvegia.

Ii dorim mult, mult succes si pe viitor!