Roxana – Tânăra fermieră din Prestfoss

Multi dintre noi am parasit Romania din diverse motive si am incercat sa ne refacem viata aici, in Norvegia. 

Fiecare dintre noi am avut de parcurs un anumit drum, de trecut anumite provocari si de luat anumite decizii care ne-au influentat viata si, implicit, locul in care ne aflam la momentul actual. 

Pe Roxana am intalnit-o prima data anul trecut in vara. O fata tanara, vesela si plina de energie. S-a infiripat rapid o prietenie intre noi, prietenie care s-a consolidat cu trecerea timpului. 

Prima data a venit in Norvegia in 2013 la cules de capsuni impreuna cu unul din fratii ei. I-a placut stilul de viata al norvegienilor, atat cat si-a putut da seama pe atunci, deoarece limba inca nu apucase sa o invete, dar comunica cu ei in engleza. 

Dupa aceea s-a mai reintors in Norvegia de cateva ori in decursul urmatorilor 3 ani, tot la munca, pana intr-o zi cand s-a hotarat sa ramana aici. Ceea ce a determinat-o sa ia decizia a fost tocmai faptul ca aici s-a simtit apreciata si respectata la adevarata ei valoare. Ceea ce la inceput a fost mai greu a fost faptul ca locuia intr-o comuna mica, cu aproximativ 3000 de locuitori. Cei mai apropiati vecini sunt unul la 500 de metri iar celalalt la 700 de metri. Sentimentul de a fi relativ izolata de ceilalti a disparut pe parcurs ce Roxana a inceput sa lege relatii de prietenie cu cei pe care, de acum, ii considera consatenii ei. 

Cu invatarea limbii norvegiene nu a avut mari probleme. Muzica a ajutat-o mult. A invatat cantece norvegiene si a inceput sa le cante inca inainte de a sti ce inseamna. Iar de vorbit a vorbit numai norvegiana cu cei din jurul ei deoarece, pe atunci, nu avea prieteni romani in jurul ei. Binenteles ca a depus si efort de a studia deoarece aceasta limba nu se invata din zbor. 

In anul 2020 s-a casatorit cu un norvegian, astfel ca se simte implinita si fericita aici. Considera ca s-a adaptat la stilul de viata norvegian si s-a integrat bine in societatea in care locuieste. Dorinta ei de a se dezvolta, de a cunoaste lucruri noi, de a invatata sa faca fata provocarilor de tot felul, si nu in ultimul rand, firea ei deschisa, prietenoasa si optimista au ajutat-o in acest proces. 

Mica comunitate in care Roxana si-a gasit locul este formata din oameni care se cunosc toti intre ei si se ajuta intotdeauna la nevoie. Ea lucreaza ca fermier si cam toti din comuna sunt si ei fermieri. A fost greu pentru ea la inceput sa fie in centrul atentiei, toti fiind curiosi sa afle de la ea cine e si de unde vine. Si-a dat seama pe parcurs ca oamenii sunt sinceri interesati de ea. Toti din comunitate sunt ca o familie mare si au facut efortul de a o cunoaste si, in final, de a o accepta fara rezerve, asa cum e ea, apreciind-o pentru calitatile pe care le are ca om. 

Cea mai mare provocare pentru Roxana a fost sa isi schimbe modul de gandire precum si modul de a se raporta la cei din jur. Fiind fermier are ocazia sa se intalneasca des cu ceilalti fermieri la diverite intalniri ale asociatiei fermierilor, unde s-a si inscris, dar si la diferitele cursuri puse la dispozitie in mod gratuit fie de comuna fie de intreprinderile care colecteaza laptele sau carnea. Iar ea a participat la toate, neratand nici o ocazie. 

Firma Tine Meieri colecteaza laptele produs in ferma ei, fiind direct interesata ca fermierii cu care ei colaboreaza sa fie foarte bine pregatiti si instruiti. De aceea ofera fermierilor felurite cursuri. Politica firmelor este ca sa isi educe fermierii pentru ca in acest fel ei pot colecta un lapte de o calitate superioara. Roxana, in momentul in care a preluat ferma, a beneficiat si de ajutorul constant al unui consultant care a sfatuit-o in tot ce priveste munca la ferma. Si munca este destula: cresterea viteilor, ingrijirea vacilor, alimentatia animalelor, supravegherea lor, cum sa iti gestionezi economia, ce fel de iarba sa plantezi si in ce perioada, si lista poate continua. Si toate acestea in mod gratuit, in orice moment al zilei, si in mod sustinut, cu toate ca Roxana nu avea nici un fel de experienta in acest domeniu. 

Doar ca sa va faceti o idee despre ce volum de munca imens depune Roxana va spunem ca ea are acum 86 de vaci dintre care 24 care produc lapte. Ferma ei este de stil vechi iar ea nu dispune de prea multa tehnologie si se ocupa singura de toata ferma. Cateodata mai primeste ajutor de la sotul ei cand e vorba de munca fizica, in rest, toate deciziile in legatura cu ferma sunt luate de ea. Ea e si seful si angajatul, concluzioneaza ea razand.O zi obisnuita incepe cu trezirea la ora 5:30, ca la ora 6:00, cel mai tarziu 6:30, sa fie deja in ferma si munceste pana pe la ora 8:30 – 9:00. Dar in fiecare dimineata sotul ei o asteapta cu cafeaua gata facuta. 

S-a obisnuit cu acest ritm si a devenit ceva normal. Normal ca pe timp de iarna munca in interiorul fermei continua ca pe timpul verii, doar munca in afara fermei este mai lejera. 

De anul acesta a inceput sa lucreze cateva ore pe zi la un Gatekjøkken, un fel de chiosc alimentar care ofera si fast-food. Programul ei este de la ora 11:00 pana la ora 17:00. 

De la ora 18:00 pana pe la ora 20:00 este iarasi in ferma. Si asta este un program de munca intr-o zi linistita si fara probleme. Pentru ca pot aparea multe evenimente neprevazute intr-o ferma. 

Daca pe perioada iernii se lucreaza in medie cam 5 ore pe zi, vara in schimb se ajunge si pana la 15 ore pe zi. Vara si toamna munca in afara fermei se intensifica. A invatat sa conduca un tractor imens si asta ii usureaza munca. 

Roxana munceste mult dar ea spune ca se simte foarte apreciata. Sotul ei o sustine si o incurajeaza, comunitatea in care locuieste la fel. Aprecierea si sustinerea continua o ajuta si o motiveaza sa vrea sa faca si mai mult. Respectul celorlalti l-a castigat in timp, dovedind seriozitate si tenacitate, daca ea solicita ajutor este ajutata, iar ceilalti, la randul lor, nu ezita sa ii ceara ajutorul la nevoie. 

Recent i s-a propus de catre ceilalti fermieri sa faca parte din Partidul fermierilor, propunere pe care a acceptat-o cu bucurie. 

La Seljord are loc anual un concurs pentru vacile de toate rasele de pe tot teritoriul Norvegiei. Roxana s-a prezentat acolo cu 7 vaci. Toate vacile inscrise in concurs sunt verificate dupa criterii foarte bine stabilite de catre un juriu. A obtinut 2 locuri de premiul intai si 5 de premiul doi. Un rezultat remarcabil. Concursul a fost televizat, astfel ca in momentul reintoarcerii acasa toti au felicitat-o. 

In ce priveste calitatea laptelui produs la ferma ei se afla in acest an pe locul 5 pe tara si se simte foarte mandra de munca ei dar si de rezultatele obtinute.Consiliul norvegian pentru agricultura i-a oferit posibilitatea de a participa la diferite cursuri. Astfel a absolvit cursul de protectia muncii – HMS, cursul pentru a deveni instructor HMS, cursul de asistent veterinar, si multe alte cursuri. 

Roxana a facut tot ce a tinut de ea pentru a se dezvolta profesional, de a se implica si integra in societatea in care traieste, si sa castige respectul si increderea lor prin munca, cinste si seriozitate. Nu a fost usor dar a simtit tot timpul ca e sprijinita de cei din jurul ei, astfel a inceput sa aiba tot mai mare siguranta si incredere in ea insasi. A fost deschisa, prietenoasa si dat o mana de ajutor oricui a avut nevoie. 

De reintors ca sa traiasca iar in Romania nu s-ar mai intoarce. Aici se simte acasa, aici si-a construit casa si familia. Aici e acasa pentru ea.

In ceea ce priveste viitorul, ea e constienta ca munca la ferma e o munca grea, trebuie sa se gandeasca daca vrea sa mai investeasca in dezvoltarea fermei, ceea ce presupune un imprumut substantial de la banca, deoarece din 2034 toate fermele din Norvegia trebuie sa fie ferme de tip noi, cu aparate robotizate de muls, iar vacile sa fie libere in ferma si sa poate merge ele singure la muls cand vor ele. Ca sa poata implementa acest sistem la ea in ferma, Roxana ar trebui sa ia imprumut peste 8 mil kr., idee care nu ii surade. Are si o experienta din anii precedenti in care i s-au imbolnavit vacile si a fost foarte greu sa reziste financiar, cu toate ca aveau asigurare. 

Astfel, ea mai are cativa ani sa se gandeasca la ce decizie va lua. Considera ca datorita cursurilor pe care le-a absolvit are un plan de rezerva solid. Poate sa lucreze ca si asistent veterinar, sau o alta posibilitate ar fi sa se angajeze ca si consilier la firmele care lucreaza cu fermieri, mai ales ca acum are deja si o experienta solida in domeniu. 

Mai doreste pe viitor sa se implice foarte activ in Partidul fermierilor. 

In tara a terminat liceul absolvind profilul tehnician in protectia mediului. Urmeaza sa isi depuna documentele pentru recunoastere aici si sa mai urmeze un curs ca sa poata obtine profesia de asistent biologic.

 Roxana e o tanara de doar 27 de ani, e foarte energica si ambitioasa. Pe langa munca la ferma si magazin, cand are putin timp liber, ii place sa cante la ghitara si acordeon. Cand are momente mai dificile isi ia ghitara si merge la o cabana pe care o are in mijlocul padurii si acolo, bea ceai facut la soba si canta. Binenteles ca ii place sa mearga in excursii pe munti sau in padure. Ii place mult natura. 

Sotul ei este partenerul perfect pentru ea. E mereu prezent, atent, o asteapta cu mancare gatita, cu o baie fierbinte sau un masaj cand are nevoie. O sustine mereu si o sprijina in tot ceea ce face si e tratata cu respect si incredere. El este cel care o incurajeaza cand ii este greu si tot el e cel care o consoleaza daca se intampla ceva rau. 

Am ramas impresionata de maturitatea cu care gandeste, de seriozitatea cu care isi propune planurile si tenacitatea pe care o depune pentru a-si ajunge telul. E de remarcat faptul ca si-a construit si consolidat mai multe planuri de rezerva in cazul in care se decide sa nu mai continue cu ferma. Si a facut acest lucru din timp. Astfel ca, indiferent ce se intampla sau ce decizie va lua in viitorul apropiat sau indepartat va putea sa aleaga constient avand alternative bune si sigure, care sa-i ofere o viata sigura si independenta. 

Noi ne bucuram mult ca am cunoscut-o si ii uram mult, mult SUCCES!!!