M-am mutat in Norvegia in iulie 2015.
Eu am lucrat in Romania ca asistent medical timp de 13 ani, din 1993 pana in 2006. Dupa absolvirea Facultatii de Drept si obtinerea unui master in Drept civil in 2006, am inceput sa lucrez in administratia publica.
Inainte de a veni in Norvegia mi-am adunat toate documentele: diplomele cu fisele matricole aferente, tot felul de adeverinte primite de la locurile de munca, si le-am tradus pe toate in limba engleza (in tara).
Toate certificatele – nastere, casatorie – le-am apostilat la Prefectura.
Sentinta de divort, pentru ca am si asa ceva, am apostilat-o la Tribunal.
Am incercat sa ma gandesc in avans la tot ceea ce credeam ca pot avea nevoie in Norvegia, si asa am scapat de o mare bataie de cap. E greu sa trimiti un certificat inapoi in tara ca cineva sa ti-l apostileze, de exemplu.
Eu am mai cerut adeverinte de la locurile de munca in care sa se specifice perioada in care am lucrat, ce functie am ocupat si ce procentaj de munca am avut (de exemplu 100 la suta sau mai putin).
LINK catre – Cum poti obtine autorizatia de asistent medical in Norvegia?
Eu am trimis documentele si am asteptat vreo 2 luni dupa care am primit raspunsul.
Nu am primit autorizatia de asistent pentru a putea lucra in Norvegia deoarece in ultimii 10 ani nu lucrasem in sanatate.
In schimb am primit un caiet (manual mai degraba) de practica. In decizia primita eram informata ca trebuie sa fac practica pe 4 sectii diferite (casa de batrani, ingrijire la domiciliu, psihiatrie si chirurgie) timp de 2 luni pe fiecare sectie.
In acel caiet, foarte bine pus la punct, aveam, separat pentru fiecare sectie, lista cu obiectivele pe care trebuia sa le indeplinesc, ce aveam de invatat, si evaluarile de inceput, de la mijlocul si de la sfarsitul practicii. Si lista era lunga. Ca sa reusesc trebuia sa obtin calificativul Bestått, adica admis, la toate cele 4 practici.
Eu nu am inceput imediat practica. Am inceput sa lucrez si am asteptat o perioada. Ca sa incepi practica trebuie sa fi sustinut de o institutie, de obicei NAV, deoarece institutia este cea care intermediaza contractul de practica intre tine, practicant, si institutia unde vei face practica. In acest fel NAV isi asuma raspunderea pentru tine, raspunderea pentru accident la locul de practica sau pentru greselile pe care ai putea sa le faci.
Eu nu aveam sustinerea NAV-ului deoarece lucram. In momentul cand am ajuns in somaj am inceput discutia cu ei deoarece le solicitam ajutorul pentru a putea incepe practica. Din pacate ei au considerat timp de un an ca eu am cunostinte suficiente incat sa ma descurc singura.
Dupa un an de zile de discutii au inteles in sfarsit si am primit ajutorul sub forma de partener in contractul de practica dintre mine si institutiile de sanatate.
Dar asta nu a insemnat ca practica mea era asigurata. Nici vorba.
A trebuit sa imi pun la punct dosarul pentru interviu cu CV, cerere de intentie, copie dupa documente. Si a trebuit sa merg la interviu. Norvegiana mea inca nu era prea buna la primul interviu, dar stiam cam ce urmeaza sa ma intrebe asa ca am exersat cat am putut.
Reprezentantul NAV-ului a fost prezent fara a interveni in interviul dintre mine si seful de sectiei. La sfarsitul interviului au semnat ei contractul de practica si eu la sfarsit. Am primit fiecare dintre noi cate un exemplar. Si asta a fost procedura pe fiecare sectie in parte. Si cerintele s-au tot inasprit pe masura ce treceam de la o practica la alta.
La fiecare loc de practica am primit un asistent medical coordonator care sa ma invete si sa-mi evalueze activitatea.
La spital, pe sectia de chirurgie, ultima practica pe care o mai aveam de facut, am avut noroc cu o prietena care cunostea pe cineva care lucra pe sectie. Astfel am obtinut o intrevedere cu sefa sectiei. Este important de specificat faptul ca pe sectiile de spital au prioritate studentii. Si ei sunt foarte numerosi. Dar interviul a decurs bine si am fost acceptata sa fac practica.
Experienta mea pe fiecare din cele patru sectii a fost foarte placuta. Am fost foarte constienta de faptul ca am multe de invatat. Primul lucru pe care mi l-au spus a fost ca nu e nici o rusine sa intrebi daca nu stii ceva. Mai bine intrebi de o suta de ori decat sa faci o greseala. Asa ca intrebam intr-una. Aveam un mic carnetel in buzunar si imi faceam notite intr-una in el. Ma simteam ca la facultate si mi-a placut fiecare zi.
Binenteles ca fiecare persoana este diferita, unele au zile mai bune, altele mai putin bune. Uneori era mai tensionata atmosfera, mai ales daca era ziua foarte incarcata. Dar asta este. Trebuia sa ma obisnuiesc cu un nou tip de oameni, cu un nou mod de abordare in ceea ce priveste relatiile interumane si cu un nou stil de munca.
Unii m-au intrebat cum de accept sa lucrez pe gratis asa de mult? Ca ei nu ar accepta, ca practicantii sunt exploatati ca sa lucreze gratuit. Si sunt, intr-adevar, practicanti care doar se plimba dupa asintentul coordonator si se uita si nu prea pun mana sa faca ceva.
Eu am vrut sa invat asa ca m-am implicat in tot ce am putut si in tot ce mi s-a dat voie sa fac.
Eu ma gandeam in urmatorul fel: Sa faci aici o scoala te costa enorm, nu neaparat in bani, dar energie si timp. Sa ma angajez nu pot deocamdata pentru ca si nivelul de norvegiana era nesatisfacator. Fiind la practica puteam invata totul gratis. Si, ceea ce e si mai important, este ca atunci cand esti la practica ai sansa sa areti ce poti, sa te cunoasca, si in final sa primesti oferte de munca, chiar daca la inceput ca vikar, adica innlocuitor. Si aici e ceva obisnuit sa incepi ca vikar.
Plus ca, daca aplici pentru jobb, trebuie sa ai recomandari. Iar eu am cerut de la fiecare loc de practica recomandari.
In luna iunie 2019 am finalizat intreaga perioada de practica si mi-am trimis din nou documentele in vederea autorizarii. Am primit autorizarea i aproximativ o luna.
Prin intermediul practicii am primit primele mele oferte de munca. Ultima oferta de vikar a fost chiar de la sectia de chirurgie. Am fost fericita ca in sfarsit am inceput munca. Iar la sfarsitul anului 2019 am aplicat pentru un post definitiv pe aceeasi sectie. Si l-am primit.
LINK – Si acum cate cava despre ce inseamna sa fi asistent medical in NO
In concluzie, mie imi place munca la spital ca si asistent medical. Am invatat multe din punct de vedere profesional iar colegii sunt intr-adevar colegi buni pe care simti ca te poti baza la nevoie. Iar seful de sectie este un lider care este acolo pentru a te asculta, pentru a da sfaturi, pentru a te incuraja si pentru a gasi solutii la provocari.
Sotie, mama, asistent medical generalist, jurist, contributor si forta motrice cu multe idei interesante
Felicitări Angela, ma bucur foarte mult pentru tine ca ai reușit sa obții autorizația și sa te angajezi ca și asistent medical.
Asta îmi doresc și eu☺️
Doresc sa îți mulțumesc pentru ca ai postat acest articol, pentru ca, după ce l-am citit, mi-a readus speranța ca poate voi reuși și eu sa îmi iau autorizația ca și asistent medical.
M-am regăsit in experiența ta, pentru ca din nefericire, sunt in aceeași situație așa cum ai fost si tu (la fel trebuie sa fac trei stagii de practica supravegheata și apoi am dreptul sa re-aplic pentru autorizați, și de asemenea, cei de la NAV nu vor sa ma susțină).
Dacă dorești, putem lua legatura, și prin asta sper sa îmi poți da mai multe sfaturi.
Buna Elena Ana. Multumesc mult pentru mesaj 🙂
Poti sa ma gasesti pe Facebook. Scrie-mi un mesaj si putem vorbi mai multe.
O zi frumoasa sa ai!