INVESTIGAȚII INUTILE

Te doare puțin spatele.

Medicul de familie îți spune că durerea va trece de la sine.

Citim adesea articole în mass-media despre medici care au trecut cu vederea o tumoră canceroasă. Există în mod regulat cazuri de cozi lungi de pacienți care așteaptă la rând pentru investigații RMN și CT.

Dar dacă medicii oferă prea multe investigații? Citim mult mai rar despre medicii care exagerează cu examinările și analizele.

Acest fenomen se numește supradiagnostic și supratratament și este considerat o problemă semnificativă în sistemul de sănătate norvegian.

Ce este un CT-scan inutil? În ochii multor pacienți, toate controalele și examinările corpului pot fi de folos.

Dar pacienților cu anumite plângeri și simptome ar trebui refuzate examenele imagistice, spun profesioniștii și cercetătorii atât din Norvegia, cât și din străinătate.

Pe lista de examinări inutile găsim investigații imagistice ai pacienților cu dureri de spate fără alte plângeri, dureri în fața genunchiului și leziuni ușoare ale capului la adulți.

Pacienții cu aceste simptome știu din cercetări și experiență că nu vor primi răspunsuri bune din examenele imagistice. Acești pacienți ar trebui mai degrabă trimiși pentru alte tipuri de examinări sau să-și acorde timp pentru a se reface/

De ce medicii continuă să trimită pacienții pentru analize inutile?

Presiunea pacientilor

Mulți dintre medici sunt conștienți de faptul că contribuie la realizarea de imagini CT și RMN inutile, dar nu pot opri dezvoltarea.

Unul dintre ei este Bjørg Marie Vabø (34). Ea este medic generalist în Sandnes și spune că în fiecare zi simte presiunea pacienților care doresc să facă examinări imagistice.

Medicul de familie încearcă întotdeauna să explice că mai mult nu este întotdeauna mai bine . Că o imagine „de dragul siguranței” poate, dimpotrivă, să crească incertitudinea.

Dacă are timp și cunoaște pacientul, poate explica și oferi informații. Despre motivul pentru care examinarea pe care o cere pacientul nu este necesară, deoarece este puțin probabil ca un RMN sau CT să schimbe tratamentul.

Dar timpul nu este întotdeauna suficient și, uneori, ea nu reușește să-ți convingă pacientul că investigația este inutilă.

– Nu fac excepție. Uneori fac trimiteri la investigații despre care sunt conștientă că nu ar trebui să le fac, spune Vabø.

Se gândește atât la pacient, cât și la societate. Putem avea prea multă diagnosticare?

Investigațiile inutile abundă

La începutul acestei veri am putut citi despre „haos” la Spitalul Universitar Stavanger. Pacienților cu cancer și altor pacienți li se întârzie investigațiile imagistice din cauza listelor lungi de așteptare pentru CT. Dar ar trebui să stea toată lumea în această coadă?

Medicul de familie Vabø constată că puțini pacienți vin la cabinetul ei cu simptome specifice, ci mai degrabă cu pretenții și se așteaptă la un diagnostic specific.

Un diagnostic asigură acceptarea în mediul local, îngrijire și atenție, precum și drepturi de securitate socială. Și nu în ultimul rând o clarificare.

Dar studiile imagistice ale persoanelor cu afecțiuni nedeterminate pot contribui și la așa-numitele constatări fals pozitive. Sau și mai rău: O falsă securitate.

– Mulți au așteptat, au suferit multă vreme și cunosc pe alții cărora li s-a făcut un RMN. Ei vor același lucru. Dar de ce vor un RMN? Ce vom putea găsi cu o investigație imagistică, se întreabă Vabø.

De câțiva ani, medicii și cercetătorii au avertizat împotriva risipei de resurse prețioase de sănătate, împotriva imagisticii de diagnostic care nu are niciun scop medical.

Să luăm, de exemplu, un RMN al genunchiului, o examinare foarte frecventă:

Alte examinări des solicitate sunt examenele RMN și CT ale spatelui și capului. Dacă pacientul prezintă anumite simptome, examinările pot fi importante. Dar pentru mulți, astfel de examinări imagistice nu vor oferi răspunsuri noi.

Cercetătorii consideră că trebuie să încetăm să pierdem timpul și mai degrabă să cheltuim timp și resurse pentru pacienții care vor beneficia efectiv de pe urma examinărilor imagistice.

Dar este atât de ușor? Cuvintele cheie sunt motive bune de asistență medicală și comunicare între medic și pacient.

Profesorul NTNU Bjørn Morten Hofmann compară de obicei corpul cu o pădure atunci când trebuie să explice modul în care sistemul de sănătate irosește resursele.

Imaginează-ți că ți-ai pierdut cheile în pădure.

– Dacă cauți în toată pădurea, vei găsi o mulțime de resturi ciudate. Dar dacă te gândești la locul în care ți-ai golit buzunarele sau ți-ai deschis geanta pentru a-ți mânca prânzul la pachet, sunt șanse mai mari să-ți găsești cheile acolo. Ca și în cazul studiilor imagistice, ai șanse mai mari de a face descoperiri importante dacă știi unde să cauți, spune Hofmann și continuă:

– Este îngrijorător că folosim resurse atât de mari pentru a scormoni pădurea când le-am putea folosi pentru căutări direcționate.

Studiile internaționale arată că între 20% și 50% din examinările radiologice nu duc la nicio modificare a tratamentului sau a monitorizării medicale.

Dacă una din cinci radiografii în Norvegia nu este necesară, înseamnă o risipă de resurse în valoare de peste 160 de milioane NOK numai în serviciile radiologice.

– Avem cozi lungi de asistență medicală în Norvegia și este inutil să facem lucruri care nu au nimic de-a face cu un tratament suplimentar. În aceste cozi sunt oameni care nu beneficiază de aceste investigații, spune cercetătorul NTNU Hofmann.

Ce este supradiagnosticul și supratratamentul?

• Supradiagnosticul este o boală sau o afecțiune care nu ar fi dus la deces sau nu ar fi fost detectată fără o examinare.
• Supratratamentul este un tratament care produce puțin sau deloc efect, dar care poate duce la efecte secundare, anxietate pentru sănătate, complicații și vătămări.
• Cancerul poate fi un exemplu: nu toate cancerele care sunt detectate au nevoie de tratament. Cancerul poate rămâne latent și fără să crească și nu reprezintă o amenințare pentru sănătate. Dar diagnosticul poate provoca anxietate și morbiditate inutile, iar tratamentul poate duce la o calitate mai slabă a vieții.
• O consecință socială a supratratamentului în grupuri mari de oameni este că vor exista mai puține resurse pentru pacienții cu o boală reală și nevoie reală de tratament.

Surse: Direcția de Sănătate, Faceți alegeri înțelepte, Universitatea din Oslo.

Norvegienilor le place să facă RMN

„Hei, mă poți trimite la RMN?” este un mesaj care poate ajunge în inbox-ul medicului de familie Vabø la cabinetul medical din Sandnes.

Ea crede că creșterea ofertelor comerciale în imagistica de diagnosticare a contribuit la o cultură în care norvegienii se văd ca un fel clienți, și nu pacienți.

– Pacienții vin pentru a comanda un articol, sub formă de examinări și tratament. Și că, în mod ideal, ar trebui să o facă înainte de a pleca în vacanța de vară, spune Vabø.

Și noi norvegienii, o populație relativ sănătoasă, suntem mari consumatori de examinări cu raze X:

Un radiolog pe care NRK l-a întâlnit în timpul călătoriei în România, radiolog care a analizat mii de imagini atât la pacienți norvegieni, cât și la pacienți români, a venit cu următoarea considerație:

– Norvegia are o cultură diferită de România. Faceți mai multe investigații imagistice la oameni care nu sunt bolnavi.

Dar nu este bine că facem multe examinări, ca să putem depista boala din timp?

Da, vor spune, probabil, pacienții. În calitate de pacienți, suntem adesea recunoscători că o posibilă boală este descoperită. Mulți încep tratamentul și nu vor ști niciodată ce s-ar fi întâmplat dacă semnele bolii nu ar fi fost niciodată descoperite și tratamentul nu ar fi început niciodată.

Nu, spun mediul de specialitate medical. Inițierea timpurie a investigației și tratarea constatărilor incidente poate cauza pacienților anxietate, calitate mai slabă a vieții, efecte secundare și, în unele cazuri, complicații.

Aparatul RMN trimite semnale radio în corp și înapoi pentru a detecta boala. Folosind magnetismul, puternicul aparat poate crea imagini foarte detaliate ale aproape fiecărei structuri și organelor din interiorul corpului.

Ce se întâmplă dacă micile tumori, chisturi sau carii, care se întâmplă să apară pe imaginea RMN, nu se transformă niciodată într-o boală gravă?

Pentru societate, un simplu examen RMN izolat costă câteva mii de coroane norvegiene. Dar dacă calculezi costurile angajării personalului sanitar în noi examinări, investigații și tratamente, factura devine mult mai mare.

Frica de supraveghere nu trebuie să ducă la supratratare

Aase Aamland a captat atenția comunității profesionale cu interviul introductiv acordat publicației Fædrelandsvennen în această primăvară. Ea insistă că sistemul de sănătate ar trebui să înceteze să risipească servicii de sănătate valoroase. Prin urmare, ea va contribui la introducerea tratamentului excesiv pe ordinea de zi.

Noul medic-șef municipal crede că este vorba de multe aspecte legate atât de cultura serviciilor de sănătate, cât și despre indivizi. Despre agenți orientați spre profit, dar și despre pacienții care au încredere excesivă în medicină și tratament.

În calitate de medic-șef municipal, își dorește să reprime la fel de intens personalul sanitar care oferă o cantitate nejustificată de tratament cât și atunci când se oferă un tratament nejustificat de mic. Ea crede că supratratarea poate reprezenta un pericol pentru siguranța pacientului.

– Nu trebuie să ne pierdem „aurul”, care este a vorbi cu pacientul, a face examene clinice și a comunica bine. De multe ori va fi inutil să faceți o radiografie, pentru că nu va avea consecințe asupra tratamentului, spune Aamland.

Teama de supraveghere a autorităților sanitare poate fi un motiv pentru care unii medici comandă imagini RMN și CT, analize de sânge și alte analize „pentru orice eventualitate”. Nu ar trebui să fie așa, asigură Aamland.

– Pentru mine este important ca autoritatea de supraveghere să recunoască, de asemenea, că prea mult poate fi, de asemenea, nejustificat. Personalul sanitar are datoria să nu irosească resursele, spune ea.

Unii medici de familie lasă să treacă „tot”.

De ce cheltuiește sistemul de sănătate atât de multe resurse pentru examinări inutile, în timp ce sunt cozi lungi de pacienți care așteaptă examinarea și tratamentul pentru o boală reală?

Cine poate răspunde la întrebare a rezolvat o problemă care va putea salva vieți și va salva statul de la utilizarea inutilă a resurselor în valoare de câteva sute de milioane de coroane în fiecare an.

Un loc bun pentru a începe este la cabinetul medicului.

Medicul de familie Bjørg Marie Vabø și cei peste 5.000 de colegi ai săi sunt gardieni care trebuie să sorteze pacienții și să-i trimită la spitale și institute de raze X pentru examinări.

Dar se pare că medicii desfășoară treaba de sortare în moduri diferite.

Într-un studiu de cercetare recent efectuat care a analizat medicii care au trimis pacienții pentru examinări populare, cum ar fi RMN-ul genunchiului, capului și spatelui, cercetătorii au descoperit cifre remarcabile:

0,5 la sută dintre medici au făcut trimiteri la investigații imagistice la un total de zece la sută din totalul examinărilor RMN.

– Nu știm motivul pentru acest lucru, dar poate indica faptul că accentul ar trebui să fie pus pe acești medici. Examinările inutile fură resurse de la pacienții care chiar au nevoie de ele, iar timpii de așteptare și cozile de asistență medicală cresc, spune cercetătorul Eivind Richter Andersen de la NTNU.

Cercetătorul de la NTNU consideră că este foarte important să inversăm tendința.

– Știm că nu vor fi tocmai mai puțini bătrâni în viitor. Serviciul de sănătate este o resursă limitată pe care este important să o folosim într-un mod eficient, spune Andersen.

Ar trebui să trimitem vârstnicii la un RMN?

Radiologul Kristian Hetland de la Spitalul Haugesund își dorește mesaje și priorități clare din partea politicienilor.

Ce ar trebui să facă radiologii mai mult sau mai puțin? Astăzi, Hetland petrece mult timp cu inspecțiile.

– Cu cât facem mai multe investigații, cu atât găsim mai multe rezultate accidentale. După aceea, sunt mai multe aspecte de verificat și posibil de tratat cu beneficii discutabile pentru sănătate, spune Hetland

Supradiagnosticul și supratratamentul pot afecta pacienții de toate vârstele. Dar o mare parte din timpul radiologului Hetland este petrecut controlând persoanele cu vârste peste 80 de ani.

Hetland consideră că ar trebui să existe o dezbatere cu privire la investigațiile serviciului de sănătate, investigațiile și tratamentul persoanelor în vârstă. Are rost să controlezi ceva care ar putea provoca cancer în zece ani pentru vârstnici?

Hetland subliniază că nu susține limite de vârstă pentru examenele cu raze X, dar consideră că ar trebui făcută o evaluare generală.

Ar trebui ca sistemul de sănătate să ofere pacienților vârstnici investigații și tratamente costisitoare, care au un efect minim asupra longevității și calității vieții?

– Cei bătrâni sunt mai predispuși să dezvolte boli și le-a rămas timp limitat. De ce ar trebui să petreacă acel timp într-un spital, în loc să bea cafea acasă cu familia?

Hetland a fost el însuși medic de familie și spune că știe cât de dificil este să oprești investigațiile care par inutile.

El crede că nu trebuie „întotdeauna” să fie la latitudinea medicului de familie să lupte cu pacientul.

– Spitalele ar trebui să-și asume o responsabilitate mai mare pentru a spune nu, atunci spitalele pot fi băieții răi în loc de medicii de familie.

sursa: nrk.no